Poziţia Franţei faţă de o posibilă alianţă cu Rusia: după înfrângerea suferită în războiul pruso-francez Franţa avea nevoie de un aliat puternic. Cu părere de rău pentru conducerea franceză nu existau multe soluţii . Din aşa zisele marele puteri în acea perioadă se evidenţiau Germania , Marea Britanie şi Rusia. Germania era exclusă automat din lista posibililor prieteni, iar Anglia nu dorea să se implice în politica europeană. Astfel pentru Franţa unica soluţie pentru a-şi reîntoarce autoritatea era ajutorul rus. Poziţia Rusiei faţă de o posibilă alianţă cu Franţa: la sf anilor 80 poziţia Rusiei faţă de Franţa încă nu era una bine determinată. Ţarul rus nu era decis ce cale să ia: o apropiere faţă de Franţa sau faţă de Germania. Pe lângă aceasta posibila alianţă era stopată de ministrului Ghirs şi Lamsdorff . Erau ambii contra deoarece erau pentru o orientare progermană şi sperau că tratatul care expirase recent în 1890 cu Germania poate fi reînnoit .Marile puteri europene vizavi de cooperarea franco-rusă: Germania şi Anglia urmăreau atent apropierea franco-rusă. Scopul Germaniei era de a face imposibilă acea apropiere, de aceia ducea un joc dublu: pe de o parte spunând Rusiei că Liga Naţiunilor este îndreptată doar contra Franţei , iar pe cealaltă parte Germania afirmă Franţei că această naţiune e creată de puterile occidentale împotriva acţiunilor barbare a Rusiei . Relaţiile anglo-franceze erau destul de tensionate datorită concurenţei lor în Africa şi Asia . Către anul 90 ai sec XIX situaţia creată dintre aceste 2 state era aproape de un conflict, iar, una din cauzele principale era Egiptul, un punct strategic important pentru ambele state. Nici relaţiile anglo-ruse nu erau bune, cauza era aceeaşi – lupta colonială. Situaţia între aceste două puteri se agravase încă din anul 1884 când turcmenii benevol s-au predat imperialiştilor iar englezii erau îngrijoraţi ca ruşii să nu-şi extindă mai departe influenţele în coloniile lor din Asia. Astfel o alianţă franco-rusă nu convenea nici Angliei.
Intensificarea cooperării franco-ruse: au existat mai multe cauze care au dus la grăbirea semnării unui acord franco rus:
1) Bismarck ducea o politică tot mai agresivă faţă de Rusia, iar în 1890 când el a fost înlocuit cu Caprivi, acesta a acceptat o apropiere cu Austroungaria şi nu cu Rusia.
2) începând cu 1887 Germania a început un război vamal cu Rusia, astfel ruşii aveau nevoie de o nouă piaţă de desfacere care era Franţa.
3) Rusia era mulţumită de faptul că francezii îi acordau credite, astfel o alianţă iar fi permis să primească mai departe în caz de necesitate şi alte credite.
4) înarmările continue ale Germaniei şi Austroungariei.
Negocieri asupra acordului franco-rus: la 23 iunie Ghiers într-un raport, informa ţarul despre propunerile francezilor. În primul punct se cerea crearea unui acord între aceste 2 puteri cu toate urmările practice, iar în al doilea punct se dorea un acord privind măsurile comune luate ,în caz că vreo putere din Tripla Alianţă va ataca. Alexandru al III-lea dorea să modifice al doilea punct unde el cerea ca să se concretizeze ce reprezintă, ce să fie luat în consideraţie ca putere de agresiune împotriva unei dintre aceste 2 puteri Franţa şi Rusia. In urma unor tratativelor se stabileau următoarele puncte :
1) Dacă Franţa va fi atacată de Germania sau Italia care o susţine pe Germania, Rusia va ataca Germania cu forţele care le dispune . dacă Rusia va fi atacată de Germania sau de Austruo-Ungaria care o susţine , Franţa va ataca Germania cu forţele dispuse .
2) În caz de mobilizarea puterii Triplei Alianţe Franţa şi Rusia sunt obligate să se mobilizeze şi ele luând toate măsurile necesare .
3) În caz de război cu Germania , Franţa va ataca cu o armată de 1 300 de mii iar Rusia cu o armată de 700 – 800 de mii.
Semnarea şi ratificarea acordului : După reforma armată din Germania când armata acesteia trebuia să se mărească cu circa 1,5 mln oastaşi Franţa şi Rusia au fost impinse spre a semana cât mai posibil acel acord. Astfel, când pericolul Triplei Alianţe era destul de mare, la 6 decembrie 1893 Ghiers a fost nevoit să aprobe acest acord iar peste 3 zile împreună cu Obrucev au dat acordul definitiv ca la 4 ianuarie convenţia militară să capete putere.
După acest acord ambele părţi, atât Rusia cât şi Franţa, aveau doar de câştigat pe plan internaţional, chiar dacă de acest act ştiau doar persoanele ce au participat nemijlocit la semnarea şi formarea lui. Astfel aceste 2 forţe reprezentau o putere impunătoare, şi, Germania în sfârşit înţelegând aceasta a încercat să repare situaţia şi în anul 1894 a sfârşit războiul vamal cu Rusia, însă era deja târziu – Imperiul Rus formase deja o puternică alianţă cu Franţa .
0 коммент.:
Отправить комментарий