Determinarea cheltuielilor de producţie.

Întroducere 4

I. Determinarea cheltuielilor de producţie. 5
1.1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi utilităţilor
din afară 5
1.1.1. Costul materiei prime, pieselor accesorii şi
a materialelor auxiliare. 5
1.1.2. Costul unităţilor din afară 5
1.2. Remunerarea muncii 7
1.2.1 Determinarea numărului de personal 7
1.1.2 Determinarea salariului de bază şi suplimentar
pe categorii de personal. 12
1.3 Contribuţii la salariu 13
1.4 Uzura 13
1.5 Alte cheltuieli 14

II Determinarea rezultatelor financiare 15
2.1 Determinarea profitului 15
2.2. Determinarea rentabilităţii 15
2.3. Determinarea productivităţii muncii 16

III. Determinarea pragului de rentabilitate. 16

Concluzie: 18
Literatura: 19



Întroducere

Economia de piaţă este un sistem clar caracterizat de scopul său, şi anume, obiectul principal al oricării agent economic este maximizarea profitului. Componentele economiei de piaţă sunt agenţii economici (întreprinderi sau firme). Mijloacele folosite în ea de piaţă sunt bazate pe aşa pîrghii ca: preţul, salariile, creditele, investiţiile, dobînzele, profitul ş.a.m.d. Mecanismele de reglamentare folosite în acest sistem sunt alcătuite din 2 părţi, o parte alcătuiesc mecanisme de autoreglamentare, iar cealaltă mecanisme manipulate de stat. Suportul economiei de piaţă este proprietatea privată.
În lucrarea dată vom încerca să caracterizăm o componentă a economiei naţionale cum este întreprinderea. Vom determina pentru început cheltuielele de producţie, şi anume:
- Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi a utilajilor din afară.
- Remunerarea muncii.
- Contribuţii la salariu.
- Uzura.
- Alte cheltuieli.
Determinînd cheltuielile putem calcula preţul de cost cu ridicata inclusiv TVA. Avînd preţul putem trece la procedura de calcul a rezultatelor financiare care include:
- determinarea profitului.
- determinarea rentabilităţii.
- determinarea productivităţii muncii.
Scopul lucrării este determinarea pragului de rentabilitate.

I. Determinarea cheltuielilor de producţie.

Elementele principale ale cheltuielilor de producţie sunt:
1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi a utilităţilor din afară.
2. Remunerarea muncii.
3. Contribuţii la salariu.
4. Uzura.
5. Alte cheltuieli.
V-om afla pe rînd aceste elemente ale cheltuielilor, pentru ca în final să determinăm cheltuielile totale.


1.1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi utilităţilor din afară.

1.1.1. Costul materiei prime, pieselor accesorii şi a materialelor auxiliare.

Alcătuim tabelul cheltuielilor pentru materia primă piese accesorii şi materiale auxiliare(tab.1).

Tabelul 1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi utilităţilor din afară.

Denumirea indicator. Const pe unitate de produs P/p mii.buc Consum pentru produs anual (mii lei) Cheltuieli de achiziţionare, transport. (mii lei) Costul total (mii lei)
Materie primă 29 6 174 8,7 182,7
Piese accesorii 49 6 294 14,7 308,7
Mater.auxiliare - - 1,5 0,075 1,575
Total 492,97
.
1.1.2. Costul unităţilor din afară

Consumul energiei electrice se determină separat pentru scopuri tehnologice şi pentru iluminare:
a) pentru scopuri tehnologice energia electrică se determină astfel:

E=M x Fef x m x n x kî x ko/Kp x h - unde:

M - puterea medie a receptorilor (consumatorilor electrici)
Fef - fondul efectiv de timp de lucru a utilajului
m - numărul de schimburi
n - numărul de consumatori electrici (numărul de locuri de muncă principale).
Kp - coeficientul ce indică pierderile în sistemă, egal cu 0,9.
h - randamentul consumatorilor electrici h=0,9
kî - coeficientul de încărcare a locului de muncă
ko - coeficientul de lucru concomitent a receptorilor ko=0,8.
Obţinem: E=0,62x1822x1x50x0,8/(0,9x0,9)= 55,78 mii kW/oră

b) Consumul de energie electrică în scopuri de iluminare se determină după formula:

, unde
M - consumul de energie electrică pentru iluminarea unui m2 de suprafaţă (15 kW/oră);
Fa - timpul de iluminare pe parcursul anului, ore (1250 - pentru un schimb);
S - suprafaţa necesară de iluminat;
Kp - coeficientul de pierderi Kp=0,9;
h=0,8-0,9
S=Sunui loc de munca x Ntot. personal =1,7x(155+40+20)=365,5 m2

Atunci:
Eilum=15x1250x365,5/(0,9x0,9x1000)= 8,4 mii kW/oră

c) Consumul de apă se determină după formula:

unde
C - consumul de apă într-un schimb pentru un lucrător, litri (l).
Fm - fondul efectiv de timp al unui muncitor.
N - numărul de personal total pe întreprindere.

A=(50x1612x215)/8x1000= 2166,1m3 ,

d) Consumul de energie termică se determină după formula:

unde
q - consumul de energie termică, kkal/oră pentru un m3 de clădire
T - numărul de ore în sezonul de încălzire, T=4300 ore
V - volumul clădirii, V=S x înalţime=365,5x7= 2558,5m3
e - căldura de evaporare e=540 kkal/kg
Atunci:
Et=25x4300x 2558,5/540x1000= 509,3

Rezultatul calculelor îl întroducem în tabelul 2.
Costul utilizărilor se determină reeşind din consumul anual şi tariful pentru o unitate.


Tabelul 2. Cheltuieli de energie electrică, apă şi energie termică.

Denumirea utilităţilor Unitatea de măsură Costul pentru o unitate (lei) Consumul anual Costul total ( mii lei)
1. Energie electrică
- în scop tehnologic
- pentru iluminare
mii kW/oră
mii kW/oră
0,5
0,5
55,78
8,4
27,89
4,2
2. Apă m3 3,15 2166,1 6,82
3. Energie termică T 302 509,3 153,8
Total 192,71

Conform datelor din tabelele 1 şi 2 (Total) cheltuieli pe primul element al cheltuielilor alcătuiesc:
T1tot+T2tot = 492,97+192,71= 685,68 mii lei

1.2. Remunerarea muncii

Al II element al cheltuielilor de producţie îl constituie remunerarea muncii.
Fondul de salariu tarifar pentru categoriile de personal se calculează aparte.
1. Adică, pentru muncitorii principali salariul tarifar se determină reeşind din tariful pentru o oră al categoriei date şi manopera programului de producţie la felul de complexitate a lucrărilor date.

Sm.p.= Σ ti x Mppi , unde

ti - tariful pentru o oră de categoria i.
Mppi - manopera programului de producţie la felul de complexitate a lucrărilor.
2. Fondul tarifar pentru muncitorii auxiliari se determină după grade de calificare. Tariful pentru o oră pentru un muncitor auxiliar pe perioada dată şi fondul efectiv de timp pentru un muncitor:

Sm.a.= Σ ti x Ni x Fef ,

3. Fondul tarifar pentru conducători, specialişti şi slujbaşi se determină ca produsul dintre salariul de stat lunar, 11 luni lucrătoare în an şi numărul de personal de categoria dată pentru postul dat.


1.2.1 Determinarea numărului de personal

Pentru a calcula cheltuielile pentru retribuţie e necesar de cunoscut numărul de personal suficient pentru lucrul întreprinderii. În funcţie de rolul său în producere personalul se clasifică în următoarele categorii:


1. Muncitori principali.
2. Muncitori auxiliari.
3. Conducători, specialişti slujbaşi.
4. Personal de deservire.
5. Paza.
6. Ucenicii.
1. Determinarea numărului de muncitori principali se determină după manopera programului de producţie folosind formula:
Nmpij= Mppij/Fefm x kîn , unde,
Nmpij - numărul de muncitori principali pe grupe i de gradul de complexitate j;
Mppij - manopera programului de producţie.
Fefm - fondul efectiv de timp pentru un muncitor.
kî - coeficientul de îndeplinire a normelor.
Determinăm fondul efectiv de timp pentru un muncitor şi balanţa de timp pentru un muncitor într-un an.

Tabelul 3. Fondul efectiv de timp al unui muncitor
Indicatorii Valoarea Valoarea fond nominal %
Zile Ore
1. Fondul calendaristic Fc 365 2920
zile nelucrătoare total Pen 112 896
2. Fondul nominal, Fn=Fc-Pen 253 2024
a) de sărbătoare 8 64
b) de odihnă 104 832
3. Neprezentări la serviciu, total 24 192
din care: concedii 15 1175,8
concedii pentru studii 1 6 0,3
alte neprezentări 8 69 3,4
4. Fondul de prezentare 228 1832
5. Pierderi pe parcursul schimbului 0,9
(din durata nominală 8 ore)
6. Durata nominală a schimbului 8
7. Durata medie a schimbului 7,28
8. Fondul efectiv de timp 227 1816

Tabelul 4. Fondul de timp pentru utilaj
Indicatorii Valoarea Valoarea fond nominal %
Zile Ore
1. Fondul calendaristic Fc 365 2920
2. Pierderi ale economiei naţionale 112 896
3. Fondul nominal 253 2024
pierderi org.-tehnici 10
Fet=Fn(1-kn/1000)=2024(1-0,1)= 1822
4. Fondul efectiv al utilajului 228 1822


1. Calculăm numărul de muncitori principali:

- pentru lucrări de asamblare:
NIII =Mppij/Fef x kin=17000 x 2,7/(1816 x 1,1)=22,9 » 23 persoane
NIV =17000 x 2,9/1816 x 1,1=24,6 » 25 persoane

- pentru lucrări de montare:
NII =17000 x 3,5/1816 x 1,11=29,5 » 30 pers.
NIII =17000 x 2,6/1816 x 1,11=21,9 » 22 pers.
NIV =17000 x 2,4/1816 x 1,11=20,2 » 21 pers.

- pentru lucrări de reglare:
NIV =17000 x 1,7/1816 x 1,12=14,2 » 15 pers.
NVI =17000 x 2,2/1816x 1,12=18,3 » 19 pers.

Tabelul 5. Numărul de muncitori principali pe grade de calificare.

Muncitori Din care calicative Total
II III IV VI
La asamblare - 23 25 - 48
La montare 30 22 21 - 73
La reglare - - 15 19 34
Total 30 45 61 19 155

2. Numărul muncitorilor auxiliari se determină după numărul de locuri de muncă şi norma de deservire utilizînd următoarea formulă:
Nmijaux=LMijxmЅkî/ndij , unde
Nmijaux - numărul de lucrători auxiliari pentru lucrările de felul i de categoria j;
LMij - numărul de locuri de muncă pentru lucrările de felul i de categoria j;
m - regimul de lucru al întreprinderii;
ndij - norma de deservire la felul de lucrări i pentru muncitori de categoria j;
kî - coeficientul de încărcare al locurilor de muncă, =1.
numărul locurilor de muncă determinăm după formula:
LMij=Σ Mppi /Fef.ut x kîn , unde
kîn - coeficientul de îndeplinire a normei;
Fef.ut - fondul efectiv de lucru al utilajului;
- pentru operaţia de asamblare
LMa =(2,7+1,1)x17000/1822 x 1,1=32,2 » 33 pers.
- pentru operaţia de montare
LMm =(3,5+2,6+2,4)x17000/1822x1,11=71,4 » 72 pers.

- pentru operaţia de reglare
LMr =(1,7+2,2)x17000/1822x1,12=32,4 » 33 pers.
Determinînd numărul locurilor de muncă putem trece la calculul muncitorilor auxiliari, pentru operaţiile de completare, controlul calităţii, lăcătuşi, deservirea cu transport intern. Coeficientul de încărcare a locurilor de muncă este egal cu 1.
1. Ncomp =(33+33)/15 » 5 pers. - la complectare
2. Ncont =(33+72+33)/15 » 10 pers. - la controlul calităţii
3. Nlăcăt =(33+72+33)/20 » 7 pers. - la lucrări de lăcătuşerie
4. Nrep =(33+72+33)/20 » 7 pers. - la reparaţia utilajului electric
5. Ntransp =(33+72+33)/20 » 7 pers. - la deservirea cu transport intern
Repartizarea numărului total al muncitorilor auxiliari pe grade de calificare se efectuiază proporţional numărului muncitorilor principali, ţinîndu-se cont de nivelul de calificare.
Pentru completări avem următoarea repartizare pe grade de calificare.
Nas+regl =.48+34=82; Ncompl=5;
Calculăm procentul raportului: 5/82 x 100%=6,09%;
Ţinîndu-se cont de acest procent, repartizăm completorii după grade de calificare:
NIIcomp=23x6,09/100%=1,4»2; NIIIcomp=40x6,09/100%=2,4»3; NVcomp=19x6,09/100%=1,1 »2;
Folosind algoritmul descris repartizăm muncitorii auxiliari pe grade de calificare.
- controlori:
Nas+reg+mont=155; Ncompl=5; 5/155=3%;
NIIcontr =30x3/100%»1; NIIIcontr =2;
NIVcontr =2; NVIcontr =1;
- lăcătuşi:
Nas+reg+mont=155; Nlăcătuş=7; 7/155=4,5%;
NIlăcătuş =2 NIIlăcătuş =3;
NIIIlăcătuş=3; NVlăcătuş =1;
- de reparţie:
Nas+reg+mont=155; Nlăcătuş=7; 7/155=4,5%;
NIrepar =2; NIIrepar =3;
NIIIrepar=3; NVrepar =1;
- de deservire a transportului intern:
Nas+reg+mont=155; Nlăcătuş=7; 7/155=0,5%;
NItransp =2; NIItransp =3;
NIIItransp=3; NVtransp =1;


Rezultatele calculelor le întroducem în tabela 6.


Muncitori auxiliari
Din care de calificarea Total
I II III IV V VI

1. Completori - 2 3 - 2 - 7 3
2. Controlori - - 1 2 2 1 6 4
3. Lăcătuşi 2 3 3 - 1 - 9 4
4. De reparaţii 2 3 3 - 1 - 9 4
5. De deservire transp 2 3 3 - 1 - 9 4

total 6 11 13 2 7 1 40



3. Numărul conducătorilor, specialiştilor şi slujbaşilor se determină reeşind din proporţia 1:10 din numărul muncitorilor principali şi auxiliari, ţinînd cont de structura de conducere a firmei;
Adică: Ncss=(155+40)•0,1=20 persoane.
Acest număr îl împărţim conform orgonogramei de conducere, pe posturi indicînd numărul conducătorilor, specialiştilor şi slujbaşilor la fiecare post (anexa nr.1).
4. Numărul persoanelor de deservire îl v-om determina reeşind din suprafaţa necesară pentru deservire şi norma de deservire (250 m2).
Suprafaţa de deservire o v-om calcula reeşind din numărul de personal şi suprafaţa pentru un loc de muncă.
S=(155+40+20)•1,7=365,5 m2
Ndes=365,5/250=2 pers.
Deci, avem nevoie de două persoane pentru a deservi întreprinderea.


1.1.2 Determinarea salariului de bază şi suplimentar
pe categorii de personal.

a) Pentru muncitorii principali. Folosim coeficientul 50/169.
FTm.p. = ΣTi Mppi
unde: Ti - tariful pentru lucrările de complexitatea i,
Mppi - manopera programului de producţie pentru lucrările de complexitatea i

FsII =(50/169)•1,29•17000•3,5=22,7 mii lei
FsIII =(50/169)•1,59•17000•(2,7+2,6)=42,38 mii lei
FsIV =(50/169)•1,81•17000•(2,9+2,4+1,7)=63,72 mii lei
FsVI =(50/169)•2,36•17000•2,2=26,11 mii lei

Sumînd aceste salarii primim fondul tarifar pentru muncitorii principali
FTm.p. = ΣFs = 154,91mii lei

b) Pentru muncitorii auxiliari folosim coeficientul 50/169, fondul efectiv de lucru a utilajului, coef. tarifar şi numărul de muncitori auxiliari de calificare:
FTm.a. = ΣTi Fef Ni
unde: Ni - tariful pentru lucrările de complexitatea i,
Fef - manopera programului de producţie pentru lucrările de complexitatea i

FsI=(59/169)•1822•1•6=3,23 mii lei
FsII=(59/169)•1822•1,29•11=7,64 mii lei
FsIII=(59/169)•1822•1,59•13=11,14 mii lei
FsIV=(59/169)•1822•1,81•2=1,95 mii lei
FsV=(59/169)•1822•2,07•7=7,81 mii lei
FsVI=(59/169)•1822•2,36•1=1,27 mii lei

Sumînd aceste salarii obţinem fondul de salarii pentru muncitorii auxiliari.

FTm.a. = ΣFs = 33,04 mii lei

c) pentru cpnducători, specialişti, slujbaşi, stabilim salarii pentru fiecare în parte, datele le întocmim în tabela 7:



Tabelul 7. Salariul tarifar pentru CSS.

Denumirea postului Nr.de personal Salariul lunar (lei) Nr. lunilor de lucru Salariul de bază
Manager general 1 700 11 7700
Secretar referent 2 650 11 14300
Jurist 2 650 11 14300
Managerul de pers. 2 600 11 13200
Manager de fin. 3 600 11 19800
Tehnolog-şef 4 600 11 26400

Contabil 1 650 11 7150
Şef de cadre 1 650 11 7150
Şef de sector 2 600 11 13200
Medic 2 500 11 5500

Total 20 128700

Deci fondul tarifar pentru conducători, specialişti şi slujbaşi alcătuieşte 128700 lei.
Rezultatele referitoare la remunerare le întroducem în tabelul 8.

Tabelul 8. Fondul de remunerare
Categorii de lucrători Nr. mun Fond tarifar % Premii din fond Fond de bază Fond suplimentar Fond total
De leafă De stimul
1. Muncitori
de bază 155 154,91 35 54,22 - 209,13 20,91 230,04
2. Muncitori
auxiliari 40 33,04 35 11,56 - 44,6 4,46 49,06
3. CSS 20 128,7 40 - 51,48 180,18 18,01 198,19
4. Personalul
de deservire 2 2,2 30 - 0,66 2,86 0,286 3,14

Total 217 480,43mii lei


1.3 Contribuţii la salariu

Asigurările socialeconstituie 35 % din leafa de bază şi splomentară. Deci contribuţiile la salariu constituie
Cs= 480,43•0,35=168,15 mii lei



1.4 Uzura

Al IV element al cheltuielilor de producţie îl constituie uzura. Compensarea uzurii atît fizică cît şi morală se înfăptuieşte cu ajutorul reparaţiilor sau prin înlocuirea fondurilor fixe uzate cu alte noi. În formă valorică restituirea uzurii se înfăptuieşte datorită acumulării fondurilor fixe uzate pe un cont special. Vom întroduce valoarea de balanţă a uzurii în tabelul 9.

Tabelul 9. Uzura anuală

Grupuri de fonduri fixe Valoarea de balanţă Cota anuală Valoarea anuală a uzurii

1. Clădirile 365,5•3000= 1096,5 3,1 33,9
2. Utilajul 1,37•121= 169,88 10 16,98
3. Aparataj şi dispozitive 195•3,17= 618,15 8 49,45
4. Instrumentele 0,1•788,03=78,8 20 15,76
5. Inventar în scopuri
- de gospodărire 217•20= 4340 12 520,8
- de producere 0,01•788,03=7,88 12 0,94

Total 637,83



1.5 Alte cheltuieli

Al V element al cheltuielilor de producere îl constituie “Alte cheltuieli”. Acest element se determină ţinînd cont că valoarea acestor cheltuieli care nu se atîrnă către primele 4 elemente şi alcătuiesc în mijlociu circa 5% din suma cheltuielilor pe elemente precedente. Valoarea acestui element îl vom calcula în tabelul de mai jos.

Tabel 10. Cheltuieli de producţie

Elementul al cheltuielilor Valoarea (mii lei)

1. Cheltuieli materiale inclusiv şi toată energia
din afara întreprinderii 685,68
2. Remunerarea muncii 480,43
3. Contribuţii la asigurarea socialăde stat 168,15
4. Uzura 637,83
Total cheltuieli pe 4 elemente a cheltuielilor 1972,09
5. Alte cheltuieli 98,6

Total, cheltuieli pe producere 2070,69

II Determinarea rezultatelor financiare

2.1 Determinarea profitului

Profitul exprimă expresia valorică a valorii nou create. Pentru a determina profitul trebuie mai întîi să determinăm preţul de cost al unei unităţi de produs:

Pc=TCP/PP=2070,69/17= 121,80lei

Pd(prof)= 121,8•1,25= 152,25 lei (inclusiv TVA = 190,30)


Preţul de desfacere a întreprinderii este 152,25 lei inclusiv TVA(20%)=190,30 lei.
Acum determinăm profitul. El se determină ca diferenţa dintre preţul de desfacere (cu ridicata) a întreprinderii şi preţul de cost.
Rezultatul acestei diferenţe ori profitul pe o unitate de produs înmulţim la programul de producţie şi obţinem profitul brut al întreprinderii.

Pprof.up=Pd-Pc=152,25-121,80=30,45 lei

Pprof.brut=17000•30,45= 517,65 mii lei


Impozitul pe profit constituie 28% indiferent de mărimea lui. Avem:
Iprof= 0,28•517,65= 144,94 mii lei
Profitul net este diferenţa între profitul brut şi impozitul pe profit:
Pnet= 517,65-144,94= 372,71
Deci, întreprinderea va avea un profit - 372,71 mii lei.


2.2. Determinarea rentabilităţii

Rentabilitatea este indicatorul relativ al rezultatelor financiare şi ca de obicei poate fi exprimată prin rata rentabilităţii - mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul aduce profit.
Anume în profit şi rentabilitate se reflectă rezultatele activităţii întreprinderii. Profitul indică efectul activităţii, iar rentabilitatea - eficienţa.
Rentabilitatea se determină după formula:

Rprod=Pnet/Cp.v •100% sau R=Pbrut/Cpv •100%

unde: Pnet - Profitul net
Pbrut - Profitul brut
Cpvt - Costul producţiei vîndute

Obţinem
Atunci:
R=Pnet/Cpv= (372,71/2070,69)•100%=18%
Deci rata rentabilităţii constituie - 18 %;

2.3. Determinarea productivităţii muncii

Productivitatea muncii - este indicatorul ce indică gradul de activitate eficientă a oamenilor care se caracterizează datorită manoperei unei unităţi de producţie finită sau prin volumul de producţie produs într-o unitate de timp pe cap de muncitor. Are ca bază 2 indicatori:
a) Indicatorul direct
b) Indicatorul indirect (manopera).

În realitate productivitatea muncii se înseamnă cu q după indicatorul direct, ce se determină astfel:
q=V/N; unde

V - volumul producţiei fabricate într-o unitate de timp
N - numărul de muncitori implicat în procesul de producţie în perioada examinată

q=V/N=17000/195= 87 buc/om

Determinăm valoric productivitatea muncii pe întreprindere:

q=Pd•DP/Nmunc. =152,25•17000/195=13,273mii lei

III. Determinarea pragului de rentabilitate.

Pentru a determina pragul de rentabilitate avem nevoie de cheltuieli fixe, de cele variabile şi venituri de la vînzări.
Cheltuielile fixe se determină ca suma dintre uzură, salariul CCS, salariul muncitorulor auxiliari, salariul muncitorulor de deservire şi contribuţiile la salariu. Cheltuielile variabile se determină ca raportul dintre diferenţa cheltuielilor de producere şi cheltuielile fixe (CV) şi programul de producţie pentru o bucată.

CF=Uz+(Scss+Sm.aux+Sm.d)∙1,31=1,31∙(198,19+49,06+3,14)+637,83=965,84 mii lei

CVpp=2070,69-965,84= 1104,85 (mii lei) Cv= 1104,85/17=64,99 lei pe o buc

PR=CF/(PD-Cv)=965,84/(152,25-64,99)=11000 buc.

VV=Pd∙17000=152,25∙17000= 2588,250 mii lei


Construim graficul dependenţei parametrilor economici de bază faţă de programul de producţie.
Concluzie:

Odată cu efectuarea completă a lucrării, obţinem următoarele date.

Programul de producţie mii articole 17000
Volumul total al cheltuielilor de producţie
- fondurile fixe mii lei 965,84
- cheltuieli variabile mii lei 1104,85
personal persoane 217
Fond de remunerare mii lei 480,43
Productivitatea muncii mii lei/om 13,273
Cost unitar lei/buc 121,80
Preţ cu ridicata
- fără TVA lei/buc 152,25
- inclusiv TVA lei/buc 190,30
Profit brut mii lei 517,65
Profit net mii lei 372,71
Rentabilitatea % 18

Din rezultatul obţinut rezultă că întreprinderea este rentabilă.