Comert exterior si cooperarea internationala

În epoca noastră, nici o ţară, indiferent de mărimea sau bogăţiile sale, nu-şi poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producţia proprie. Ca urmare, fiecare ţară este nevoită să desfăşoare o activitate de comerţ exterior.
Activitatea de comerţ exterior cuprinde: în raporturile cu străinătatea privind vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţă sau colaborare tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunule financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ.
După cum observăm, activităţii de comerţ exterior i se atribuie un conţinut foarte larg: alături de formele tadiţionale de comerţ exterior se include şi cooperarea economică şi tehnico-ştiiţifică.
Formele tradiţionale de comerţ exterior sunt:
a) importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentruconsumul productiv şi neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc. ;
b) exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg, şi exportul cuprinde aşa-numitul export invizibil.
În vederea favorizării schimburilor noastre economice cu diferite state s-a decis introducerea tarifului vamal. Acesta reprezintă un sistem de taxe vamale care se aplică, de regulă, asupra mărfurilor importate, diferenţiat, pe categorii de mărfuri şi pe ţări, în funcţie de interesele economice ale ţării noastre.
Alături de formele tradiţionale de comerţ exterior, o extindere din ce în ce mai mare cunoaşte în zilele noastre, cooperarea economică internaţiona-lă. Aceasta reprezintă o formă superioară a legăturilor economice dintre state, în care se împletesc elemente din domeniul producţiei cu cele din sfera circulaţiei, cele din economie cu cele din ştiinţă şi tehnică, presupu-nândexistenţa unei legături mai strâmse şi pe perioade mai lungi între parteneri.
Realizarea cooperării economice internaţionale poate avea loc într-o gamă variată de forme, cum sunt:
a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei ţări;
b) cooperarea în fabricarea de utilaje, maşini, subansamble şi piese;
c) fabricarea unor produse pe baza folosirii licenţelor, brevetelor sau documentaţiei tehnice a partenerului;
d) efectuarea de prospecţiuni şi explorări de către o ţară în altă ţară;
e) cooperarea cu firme comerciale străine;
f) cooperarea în realizarea unor obiective turistice;
g) fondarea de societăţi mixte.
Influenţa comerţului exterior asupra creşterii economice
Creşterea economică a oricărei ţări este rezultatul acţiuni conjugate a două categorii de factori: interni şi externi. Cei interni, legaţi de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-şi dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legaţi de participarea ţărilor la circuitul economic mondial influenţează creşterea economică în mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicându-le sau diminuându-le forţa.
Printre factorii externi, un rol deosebit de important şi în continuă creş-tere are comerţul exterior. Influenţa acestui factor asupra creşterii economice se exercită sub mai multe forme.
În primul rând, comerţul exterior asigură înfăptuirea realizării produsului social chiar în condiţiile în care structura cererii diferă de structura ofertei.
Se ştie că asigurarea unei eficienţe a producţiei presupune un anumit volum minim al acesteia. Dacă acest volum depăşeşte capacitatea de absorbţie a pieţei interne, asigurarea unei producţii eficiente impune apelarea la piaţa externă. Pe de altă parte, anumite produse fie că nu pot fi obţinute în producţia internă fie că nu se justifică din punct de vedere economic a se obţine din producţia internă. Şi într-un caz şi în celălalt aceste produse se pot obţine numai de pe piaţa externă.
În al doilea rând, comerţul exterior determină sporirea sau diminuarea venitului naţional produs în exterior, în funcţie de raportul dintre valoarea naţională şi valoarea internaţională a mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior.
Eficienţa economică a comerţului exterior
Ca parte a eficienţei economice în general, eficienţa economică a comerţului exterior este oglindită de raportul dintre efectele obţinute de pe urma schimburilor de pe pieţele externe şi eforturile făcute în acest domeniu.
În condiţiile unor efecte numeroase şi eficienţa economică a comerţului exterior se oglindeşte prin intermediul mai multor indicatori. Din această multitudine, o importanţă deosebită prezintă indicatorii rentabilităţii. În condiţiile existenţei unor cursuri comerciale diferite, principalii indicatori ai rentabilităţii comerţului exterior sunt următorii:
a) cursul de revenire brut la export (Cre), care se determină ca un raport între preţul intern de producţie sau livrare (Pp) plus cheltuielile de cir-culaţie până la frontieră (Ce) şi preţul extern în valută franco-frontiera ţării noastre (Pe), adică:

Cre = (Pp + Ce) / Pe

b) cursul de revenire brut la import (Cri), care se determină ca un raport între preţul produsului pe piaţa internă în lei (Pi) plus taxele de import percepute pe marfa respectivă (Ti) şi costul în valută al acestei mărfi franco-frontieră (Pe), adică:

Cri = (Pi + Ti) / Pe

c) indicele raportuluide schimb (Irs), care se determină ca un raport între indicele preţului mediu la export (Ipe) şi indicele preţului mediu la import (Ipi), adică:

Irs = Ipe / Ipi

d) aportul net în devize (And), care se determină prin raportarea diferenţei dintre preţul de vânzare la extern în lei valută a unui produs (Pe) şi valoarea în lei valută a materiilor prime şi combustibilului importate (mi) şi exportabile (me), la preţul vânzare în lei valută (Pe), adică:

And = [Pe – (mi + me)] / Pe

e) indicatorul rentabilităţii unei cooperări tehnico-ştiinţifice (Rcts), care se determină prin raportarea cheltuielilor interne de realizare a proiectului respectiv în moneda naţională (C) la diferenţa dintre preţul în valută a proiectului respectiv (P) şi cheltuielile în valută pentru realizarea în ţară a proiectului (V), adică:

Rcts = C / (P – V)
Aprecierea eficienţei comerţului exterior nu se reduce însă la indicatorii rentabilităţii, care oglindesc doar o parte a eficienţei economice a comerţului exterior. În timp ce rentabilitatea reflectă doar efectele băneşti directe şi imediate înregistrate pe măsura efectuării operaţiilor de import-export, eficienţa exprimă efectul total al comerţului exterior asupra accelerării creşterii economice, contribuţia acestuia la asigurarea unor proporţii judicioase în cadrul economiei naţionale, la folosirea completă şi raţională a forţei de muncă, la valorificarea superioară a resurselor naturale, la folosirea raţională a capacităţilor de producţie.


BIBLIOGRAFIE: Economie Politica-Socialismul