Vikingii, conducatorii nomanzilor au fost primii europeni care au ajuns pe taramurile estice ale Americii de Nord

Vikingii (oamenii golfurilor) de la Vik-golf, au fost niste popoare de iscusiti navigatori si aprigi luptatori care au trait in Europa de nord (Norvegia, Suedia, Danemarca). Erau buni constructori, construind niste nave lungi de 23 m foarte robuste cu panze si vasle.
Echipajul numara pana la 40 de oameni, si cu aceste nave normanzii infruntau cele mai dezlantuite furtuni. La nevoie le trageau pe uscat, in spatiul dintre doua fluvii.
Au facut expeditii de jaf si cuceriri in Germania, Anglia, Franta, Spania, Sicilia si Italia. Erau si buni negustori patrunzand pe fluviile din rasaritul Europei (Don, Volga si Nipru ajungand pana la Marea Caspica si Bizant prin Marea Neagra facand comert cu slavii, arabii si bizantinii
Dar cel mai mare merit al lor este descoperirea si colonizarea insulelor din nordul Atlanticului, Groenlanda si Islanda, si atingerea coastelor vesticeale Americii de Nord in regiunea de est a peninsuluei Labrador si insula Terra Nova.
Despre descoperirea Islandei au ramas documente care atesta ca in anul 865 vikingul norvegian Floki Vilgerdsson viziteza primul Islanda dandu-i si numele. (Islanda = Tara ghetii). Explorarea Islandei continua in anul 874 de Ingolf Amarsson si H. Hrodmarsson, care infiinteaza localitatea Reykiavik in golful cu acelasi nume (Golful fumegand), in anul 877. In urmatorii 50 de ani insula va fi populata cu circa 30000 de locuitori, vikingi si irlandezi.
Despre descoperirea Groenlandei se presupune ca a fost facuta de un viking norvegian, Eric cel Rosu, in jurul anului 982. El a denumit insula Groenlanda = Tara Verde, probabil pentru a atrage colonisti, caci numele este in contradictie cu aspectul insulei, care este plina de ghetari. In vara anului 986, Eric cel Rosu pleaca din Islanda spre Groenlanda cu 35 de corobii cu colonisti ajungand la destinatie circa 500 de oameni, restul intorcandu-se inapoi sau pierind. Cu timpul colonia va ajunge la maximul 3000 oameni, raspandindu-se pe tarmul intregii insule, singura zona ospitaliera.
In anul 999 Leif Eriksson cel Fericit, fiul lui Eric cel Rosu, este aruncat de o furtuna puternica, cu corabia spre vest, peste un pamant necunoscut si stancos. Informatia este gasita si in Saga Islandeza (Letopisetul nordicilor). Se presupune ca a acostat pe tarmul nordic al insulei Terra Nova sau tarmul estic al peninsulei Labrador. El numeste tinuturile Helluland (Tara pietroasa), Markland (Tara padurilor) si Vinland (Tara vitei de vie). Norvegienii ierneaza in Vinland in mai multe randuri pana in anul 1006. Deoarece in Groenlanda nu existau paduri, au inceput sa se faca incursiuni mai dese pentru a aduce lemn pentru constructii intrand in relatii comerciale cu bastinasii. Dar relatiile de pace nu au tinut mult fiind nevoiti sa paraseasca aceste tinuturi fara sa-si dea seama ca au descoperit un nou continent.



Bibliografie: Pe urmele marilor exploratori,
De Ioan Popovici;