Napoleon I Bonaparte

A trăit intre anii 1769-1821, general şi om politic din timpul revoluţiri franceze, proclamat împărat al Franţei între 1804-1814 şi 1815.Napoleon s-a nascut în Corsica la Ajaccio, în familia unui nobil sărăcit.Între 1779 şi 1785 a urmat şcoala militară din Brienne şi Şcoala superioară de la Paris.Preocupat de principalele problemepolitice şi ideologice ale timpului el şi-a însuşit ideile marilor filozofi şi mari literaţi ai sec. al XVIII-lea.În timpul revoluţiei burgheze (1789-1794) s-a remarcat la asediul Toulonului (septembrie-decembrie 1793),ocupat de englezi, după recucerire a fost avansat la gradul de general de brigadă.Căzut în dizgraţie după lovitura contrarevoluţionară de 9 termidor (27 Iulie) 1794 din cauza legăturulor pe care le avuse cu Robespierre, s-a ridicat din nou, în urma reprimării răscoalei regaliste din 1795 fiind numit general de divizie, general-şef al armatei din interior şi apoi şi apoi comandant al armatei din Italia (1796).Campania din Italia (1796-1797), în timpul careia a repurtat victoriile de la Montenotte,Lodi,Arcole,Rivoli, i-a pus în evidenţă marile sale calităţi de comandant militar, iar pacea încheiată de el la Campo Formio (1797) pe cele de om politic.Directoratul, căruia ambiţiile politice ale lui napoleon îi primejduiau poziţia, a aprobat planurile acestuia de a ataca Anglia în colonii sau de a-i tăia drumurile la ele, printr-o campanie în Egipt.Din timpul acestei campanii (1798-1801) a rămas celebră bătălia de la piramide, în care armata franceză a înfrânt armata mamelucilor.Aflând de criza politică Directoratului , Napoleon a revenit în grabă în Franţa(1799) şi a organizat lovitura de stat de 9 noiembrie 1799, instaurând un regimde dictatură militară în folosul marii burghezii, întâisub forma Consulatului, iar din 18 decembrie 1804 sub forma Imperiului.Regimul contituit de Napoleon a menţinut şi consolidat cuceririle revoluţiei, care consacrau puterea politică şi economică a burgheziei;dreturile şi libertăţile democratice, au fost însă mult limitate prin îngrădirea libertăţii presei,a libertăţii cuvântului şi întrunirilor Napoleon a stimulat dezvoltarea industrei franceze, a comerţului şi a finanţelor(prin crearea în 1800 a Băncii Franţei, instituirea de tarife protecţionste etc.).Sub directa îndrumare s-au redactat codurile civil (1804),comercial (1807) şi penal (1810), care consfinţeau baza juridică a oilor relaţii, burgheze din Franţa, Înlocuind inegalitatea după origine prin inegalitatea după avere.Acestea au fost luate ca model de legislaţia multor ţări în care au triumfat revoluţiile burgheze.Politica externă a lui Napoleon a fost un şir aproape nentrerupt de războaie pentru hegemonie în Europa şi pentru dominaţii în colonii împotriva coaliţilor iniţiate, organizate şi finanţate de Marea Britanie.În general, războaielepurtate de Napoleonau avut scopuri de cotropire; în mod obiectiv însă, ele loveauîn relaţiile feudale din Europa.După a doua campanie victorioasă din Italia (1800),şi după încheierea păcilor de la Luneville (1801) cu Austria şi de la Amiens cu Anglia,a fost numit consul pe viaţă(1802), netezinduşi calea spre tronul Franţei.În 1804 s-a proclamat "Împărat al Francezilor".În 1805 a înfrânt, în bătăliile de la Ulm (20 octombrie 1805) şi Austerlitz (12 decembrie 1805), a treia coaliţie coaliţie, iar 1806, în bătăliile de la Jnaşi Auerstedt împotriva prusenilor, cea de-a patra coaliţie.După bătăliile de la Ezlau şi Friedland(1807), Franţa a încheiat pacea cu Rusia pacea de la Tilsit (1807)
prin care Europa era împărţită în două zone de influenţă:franceză şi rusă.Prin pacea de la Tilsit, Rusia adera la sistemul de măsuri economice organizat de Napoleon, în 1806 împotriva Angliei şi cunoscut sub Blocada continentală. În 1808 Napoleon a început un lung război asupra Spaniei, pe care n-a reuşit niciodată să o stăpâneascăîn mod efectiv, datorită luptei de rezistenţă a poporului spaniol.În 1809, după o campanie fulgerătoare, a înfrânt Austria din nou, la Wagram,impunându-i pacea de la Viena (1809).
În acelaşi an, dorind să-şi consolideze prestigiul în faţa Europei feudale prin alianţă cu casa de Habsburg, Napoleon s-a casatorit cu arhiducesa de Austria Maria-Luiza.Sub pretextul nerecspectării clauzelor păcii de la Tilsit cu privire la blocul continental, Napoleon a organizat, în 1812 campania din Rusia menită zdrobească ultimul rival continental.După Bătălia de la Borodino terminată nedecis şi ocuparea Moscovei,armata franceza, expusa unui razboi de hartuiala, a fost decimata; campania s-a soldat astfel cu un mare dezastru;”Marea Armata” a pierit aproape in intregime.Infrangerea din Rusia a constituit prilejul ridicarii statelor subjugate de Napoleon impotriva Frantei napoleoneene.Dupa bataliile victorioase de la Lutzen si Bautzen, armata franceza a fost invinsa la Leipzig(1813), in batalia numita “a natiunilor”, de fortele coalizate ale Rusiei,Prusieisi Austriei.In aprilie 1814,armatele aliate au intrat in Paris, iar Napoleon a fost silit sa abdice.Deportat in insula Elba, Napoleon a profitat de politica nepopulara a Bourbonilor restaurati pe tronul Frantei si s-a intors in 1815, inaugurand perioada “Cele o 100 de zile”.Invinsinsa definitiv la Waterloo (1815) de armatele coalitiei europene conduse de generalul englez Wellington, a fost silit sa abdice si a fost deportat in Sf. Elena unde a si murit in 1821.