Alegerea instrumentelor de publicitate specifice

In continuare, specialistul de publicitate cauta instrumente cu cea mai mare eficienta economica in cadrul diferitelor mijloace de publicitate. El se confrunta cu un numar incredibil de mare de posibilitati de alegere:
In domeniul revistelor, exista peste 4000 de reviste de specialitate. Aceasta inseamna ca utilizatorii publicitatii pot contacta cu usurinta grupurile cu interese si caracteristicile speciale, dar vor avea mari dificultati in contactarea publicului in totalitatea sa. Singurele reviste de larga circulatie care au mai ramas sunt TV Guide si Reader's Digest, ambele avand un tiraj de 17 milioane de exemplare. Urmeaza apoi revistele Time, Newsweek si asa mai departe cu tiraje cuprinse intre 4 si 5 milioane de exemplare.

In domeniul televiziunii, exista peste 1000 de posturi de televiziune comerciale si aproximativ 300 de posturi de televiziune publice. In plus, exista mii de programe care constituie tot atatea posibile optiuni pentru specialistul in publicitate. El prefera, de obicei, spectacole prezentate la orele de varf, insa reteaua publica de televiziune, care in 1980 avea in sfera sa de cuprindere, la orele de varf, 90% din caminele americanilor, reuseste acum sa-si extinda sfera de cuprindere doar pentru 60% dintre caminele americanilor. Diferenta a fost absorbita de catre televiziunea prin cablu, televiziune cu plata, videocasetofoanele, compact-discurile, calculatoarele personale si alte forme de distractie care, in prezent ofera putine posibilitati de reclama. Utilizatorii de publicitate experimenteaza atat vechile cat si noile mijloace in incercarea lor de a compensa declinul suferit de reteaua publica de televiziune.

In domeniul radioului exista aproape 9000 de posturi de radio, iar in domeniul ziarelor exista peste 17000 de cotidiene. Toate acestea reliefeaza situatia de extrema fragmentare a mijloacelor de publicitate, fapt ce permite utilizatorilor publicitatii sa concentreze cu o mare eficienta grupurile cu preocupari sau caracteristici specifice, dar duce la marirea costului aferent includerii in sfera de cuprindere a publicului general, in vederea lansarii reclamelor la produse cum ar fi sapunurile, marfurile alimentare si aparatele electrocasnice de mici dimensiuni.
De exemplu, firma care decide sa cumpere 30 de secunde de reclama la televiziunea prin eter poate plati 100000$ pentru includerea reclamei respective intr-un program de mare popularitate difuzat la ora de varf, 380000$ pentru includerea ei intr-un program avand o popularitate extrem de mare, cum ar fi The Cosby Show, sau 550000$ pentru includerea ei in cadrul unui eveniment important, cum ar fi Supercupa la fotbal american. In ce mod va face specialistul alegerea dintr-o atat de bogata gama de mijloace de reclama? El se bazeaza pe serviciile de masurare a eficientei mijloacelor de publicitate, servicii care furnizeaza estimari privitoare la marimea si la componenta auditoriului, precum si la costurile diferitelor mijloace de reclama. Marimea audientei poate fi masurata pe baza urmatorilor indicatori:
•Tirajul: Numarul de unitati fizice care contin reclama
•Audienta: Numarul persoanelor expuse la instrumentul de publicitate (daca el se transmite de la un om la altul, atunci audienta poate fi mai mare decat tirajul)
•Audienta efectiva: Numarul de persoane cu caracteristicile vizate care sunt expuse la instrumentul publicitatii.
•Audienta efectiv expusa la reclama: Numarul de persoane avand caracteristicile vizate care au observat in realitate reclama.

CRITERIUL COSTULUI LA MIE ?Specialistii in publicitate calculeaza costul la mia de persoane care intra in sfera de cuprindere a unui instrument de reclama. Daca o reclama aparuta pe o intreaga pagina color in revista Newsweek costa 84000$ si numarul de cititori estimat al revistei este de 3 milioane, atunci costul expunerii reclamei in fata a 1000 de persoane este de aproximativ 28$. Aceeasi reclama aparuta in revista Business Week ar putea costa 30000$, dar ar avea o sfera de cupridere limitata la doar 775000 de persoane - cea ce ar duce la un cost pe mia de persoane mai ridicat, de 39$. Specialistul va ierarhiza revistele in functie de costul la mie preferandu-le pe acelea care ofera un cost mai scazut pentru includerea in sfera de cuprindere a consumatorilor vizati.
Trebuie aplicate mai multe corectii la aceasta apreciere initiala. In primul rand masuratoarea trebuie sa fie corectata din punct de vedere al calitatii auditoriului. In cazul reclamei la o lotiune pentru copii, o revista citita de un milion de mame tinere va avea o valoare a expunerii de un milion; insa, daca revista este citita de un milion de barbati in varsta, atunci valoarea expunerii oferite de ea va fi zero. In al doilea rand, valoarea expunerii va trebui sa fie corectata si in functie de probabilitatea ca auditoriul sa acorde atentie reclamei respective. Cititorii revistei Vogue, de exemplu, acorda reclamelor mai multa atentie decat cititorii revistei Newsweek. In al treilea rand, valoarea expunerii trebuie corectata si in functie de ascendentul de calitate editoriala (prestigiu si credibilitate) pe care o anumita revista s-ar putea sa-l aiba asupra alteia. In al patrulea rand, valoarea expunerii trebuie corectata in functie de politicile practicate de revista respectiva in materie de amplasare a reclamelor in interiorul spatiului sau tipografic, precum si in functie de serviciile suplimentare oferite de revista (cum ar fi lansarea unei editii regionale sau destinate anumitor grupuri profesionale ori timpul de asteptare pana la publicarea unei anumite reclame).
Specialistii utilizeaza metode tot mai sofisticate de masurare a eficientei mijloacelor de reclama si folosesc modele matematice pentru a ajunge la cele mai bune solutii in privinta mixului de comunicare. Multe agentii de publicitate utilizeaza un program de calculator pentru a realiza o selectie initiala a mijloacelor de reclama si apoi fac modificari suplimentare, bazate pe factori subiectivi care sunt omisi in cadrul modelului utilizat de calculator.