Organul cel mai evoluat din regnul plantelor este floarea care a apărut prima oare la conifere [i apoi a evoluat la angiosperme.
Floarea la angiosperme are originea în mugurii florali mixte ai tulpinii. Ele se dezvoltă la subsuara frunzelor modificate numite broctee.
Funcţiile florii sunt:
- organ unde se formează celulele reproducătoare
- este sediul fecundării, formării fructului
În funcţie de organizare, florile sunt de mai multe tipuri:
- unirexuate (când organele de reproducere sunt separate)
- hermafrodite (majoritatea florilor): au ambele tipuri de organe reproducătoare
- androceu (masculin)
- gineceu (feminin)
Cele unisexuate sunt:
- monoice: organele de reproducere sunt separate, dar pe acela[i individ
- dioice: organele de reproducere sunt pe indivizi diferi]i
Androceul: totalitatea staminelor dintr-o floare formează
androceul care constituie partea bărbătească
Dacă concreşterea staminelor are loc numai
la nivelul filamentelor, androceul poate fi:
- monodelf
- diadelf
- triadelf
- pentadelf
- polidelf
Poziţia staminelor pe receptacul:
- spirociclic – ca la majoritatea magnolialelor
- ciclic - pe un singur verticel (androceu hoplostimon)
- pe două verticele (androceu diplostemon)
- pe mai multe verticele (androceu polistemon)
În funcţie de numărul staminelor din care este format androceul, florile pot fi: - monandre
- diandre
- triandre
Gineceul: apare pentru prima dată la angiosperme îi reprezintă parte femeiască din floare. Este format din unul sau mai multe microsporople (carpele) care ocupă extremitatea axului floral.
Gineceul prezintă trei părţi: - ovarul
- stilul
- stigmatul
Gineceul poate fi: - monocarpelar
- bicarpelar
- tricarpelar
- tatracarpelar
- pentacarpelar
- policarpelar
Poziţia carpelelor pe receptacul poate fi:
- ciclică
- sporiciclică (Magnoliaceae)
După raportul dintre carpele, gineceul poate fi:
- cu carpele libere numit apocarp
- cu capete unite numit sincarp sau cenocarp
Componentele florii sunt: - peduncul
- receptacul
- înveliş floral
- caliciu
- corolă
- androceu
- gineceu
Pedunculul – este un internod care se termină cu axul florii sau receptacul. Când florile sunt grupate în inflorescenţe acesta poartă numele de pedice, iar când lipse[te, florile se numesc sesile.
Receptaculul – este un vârf vegetativ pe care sunt înşirate componentele florii.
Receptaculul poate avea diferite forme:
o cilindric (mic[unele)
o conic (piciorul-coco[ului)
o disciform (fragă)
o în formă de butelie (ghiocel)
o în formă de cupă (speciile de mice[)
Caliciul – este învelişul extern al periantului alcătuit din
mai multe sepale.
După culoarea lor, caliciul poate fi:
- foliaceu – când sepalele sunt verzi
- petaloid – când sepalele sunt colorate
După raportul de concreştere dintre sepale, caliciul este:
- caliciu dialisepal
- caliciu gamosepal - caliciul gamosepal actinomorf
- caliciul tubulos
- caliciul infudibuliform
- caliciul combanulat
- caliciul urceolat
- caliciul globulos
Corola – este cel de-al doilea înveliş al periantului alcătuit
din petale.
După raportul de concreştere dintre petale, corola poate fi:
- corolă gamopitală
- corolă dialipetală
După simetrie, corola poate fi:
- actinorfă
- zigomorfă
- asimetrică
În final se poate spune că floarea este un organ de reproducere în care are loc procesul biologic, ce duce, în final, la formarea noului germen de înmulţire – sămânţa – protejată de fruct.
0 коммент.:
Отправить комментарий