Cometele

        Cometele sunt alcatuite din praf, gheata, dioxid de carbon, amoniu si metan, ele asemanandu-se cu niste bulgari murdari de zapada. Cometele orbiteaza in jurul Soarelui, dar majoritatea orbitelor lor se gasesc in afara sistemului nostru solar. Ocazional, o cometa intersecteaza orbitele planetelor din sistemul nostru solar, unele cu regularitate, altele doar o data la cateva sute de ani.  In timp ce o cometa se apropie de Soare, interiorul ei de gheata incepe sa se topeasca formand in jurul ei un nor de praf si gaz. Cometele devin astfel vizibile cand lumina solara este reflectat de acest nor. Cu cat cometa se apropie de Soare, cu atat mai mult gaz se produce. Gazul si praful sunt indepartate de Soare de particulele incarcate electric, cunoscute si sub numele de vant solar. Particulele de praf dau cometei o culoare galbuie iar gazul ionizat dau cozii cometei o culoare albastruie. Datorita vantului solar, coada cometei este indreptata intotdeauna in directie opusa Soarelui.

Cometele sunt de fapt membri ai Sistemului Solar. In momentul cand orbita lor le aduce aproape de Soare, materialul inghetat de pe suprafata cometelor sublimeaza si astfel ele dezvolta o "coada" vizibila din cauza ca reflecta lumina solara. Cometele, mai ales cele stralucitoare, sunt aparitii rare. Cometa Hale-Bopp (descoperita in vara lui 1995 si vizibila la latitudini temperate nordice pana in primavara lui 1997) si cometa Hyakutake ( descoperita in iarna lui 1996 si vizibila doar pentru cateva luni in acea primavara), au fost cele mai recente comete mai stralucitoare, vizibile , e un fel de a zice, imaginea lor era jalnica, cu ochiul liber chiar si din Bucuresti.
Asteroizii sunt corpuri ceresti cu dimensiuni de la cateva sute de km la cateva sute de metri, a caror orbita in jurul Soarelui este cuprinsa in general intre orbita lui Marte si cea a lui Jupiter (centura de asteroizi). Exista si exceptii notabile, asteroizi cu orbite foarte excentrice care ajung pana in Sistemul Solar interior, adica pana pe langa Pamant si Venus. Se considera ca un asteroid de acest tip a pus capat erei dinozaurilor in Cretacic, cand asteroidul respectiv a lovit Pamantul in locul unde acum se afla Golful Mexic.

Cel mai "popular" asteroid de acest soi este Eros, vizitat de curand de sonda spatiala NEAR. Pe data de 12 ianuarie 2001 (cu doua zile inainte de Valentine's Day, americanii sunt nebuni, nebuni...), NEAR a fost coborat incet pana aprope de suprafata lui EROS si apoi lasat sa "cada". Spre surpriza echipei care controla sonda spatiala, NEAR a supravietuit si transmite fericit de pe suprafat lui Eros, cei drept nu imagini, ci date de la magnetometrul aflat la bord.
Asteroizii sunt vizibili prin telescop ca obiecte cu aspect stelar, care se misca relativ cu stelele vecine, miscarea fiind usor vizibila de la noapte la noapte si pusa usor in evidenta de fotografii sau desene succesive ale aceleiasi zone.

Cometa	Vizibila in lunile	Magnitudinea
C2001 RX14 Linear	decembrie 2002	10.5
	ianuarie 2003	10
	februarie 2003	10
	martie 2003	10.5
P/1992 Q1 Brewington	decembrie 2002	10
	ianuarie 2003	10
	februarie 2003	10
C/2002 V1 (NEAT)	ianuarie 2003	12.0-9.5
116P/Wild 4	decembrie 2002	11
	ianuarie 2003	11
	februarie 2003	10

Cometa C2001 RX14 Linear

Este o cometa ce va trece la periheli pe 18 ianuarie 2003. Va putea fi observata ininte si dupa trecerea la periheliu, pana in luna iunie 2003. Este estimat ca va atinge magnitudinea 10 in lunile ianuarie si februarie.

Cometa se va afla la granita dintre Ursa MAjor si Canes Venatici, in primele luni ale anului, deci va fi bine plasata pentru observare. Apoi se va deplasa spre Leo in aprilie si mai.

Cometa va trece foarte aproape de steaua 67 UMa, in noapte de 11-12 februarie 2002.

 Cometa P/1992 Q1 Brewington

Este a doua intorcere la periheliu a acestei comete, descoperita de Howard J Brewington in august 1992. Orbita cometei se interseacteaza cu orbita lui Jupiter dar acest lucru nu s-a mai intamplat de cateva revolutii.

Va fi o cometa ce se va putea observa seara, la magnitudinea 10, si va fi pierduta in crepusculul de seara in luna martie.

Va trece prin constelatiile Capricornus, Aquarius, Pisces si Pegasus si se va apropia de multe stele stralucitoare.

C/2002 V1 (NEAT)

Este o cometa descoperita recent si poate atinge magnitudinea 9,5 la sfarsitul luni ianuarie 2003. Din pacate cometa va avea o elongatie mica si observarea ei poate deveni dificila.

Va trece prin Pisces.

Cometa 116P/Wild 4

A fost descoperita in ianuarie 1990 de catre Paul Wild.

Cometa va trece la periheliu in ianuarie 2003.

Va putea fi observata in lunile decembrie, ianuarie si februarie. In dcembrie 2002 se va observa dimineata, in constelatia Virgo. Cometa se va misca prin Virgo si Libra, pana in februarie 2003.

 Ce sunt cometele?

Cometele sunt corpuri mici şi fragile, de formă neregulată, alcătuite dintr-un amestec de gheaţă şi praf, materialele reziduale în urma formării SSH. Dimensiunile lor medii sunt între 750 m şi 20 km, dar exista şi excepţii: cometa Chiron are 170 km în diametru. În 1995 erau catalogate 878 de comete, împreună cu orbitele lor. Dintre acestea, 184 sunt comete periodice, cu perioade orbitale mai mici de 200 de ani.

Ce sunt asteroizii?

La 1 ianuarie 1801, G. Piazzi a descoperit un mic corp care se mişca pe acea orbită. Planeta a fost botezată Ceres. În anii urmatori, mai multe planete au fost descoperite în zona respectivă: Pallas, Juno şi Vesta. Toate au dimensiuni mici şi densitate mică. Ele au fost botezate "asteroizi" pentru că sunt asemănătoare cu stelele (nu îşi măreau diametrul aparent atunci când erau priviţi chiar şi prin cele mai puternice telescoape de la vremea aceea - ca şi stelele). În prezent se cunosc peste 6000 de astfel de asteroizi. Dintre ei, doar 26 au peste 200 km în diametru, restul au diametre cuprinse între 10 şi 100 km. Deşi numărul lor total este de peste un milion, masa lor nu este mai mare decât 10% din masa Lunii. Cel mai mare este Ceres, cu un diametru de 914 km şi o masă de 1,17 x 1021 kg (mai mult de un sfert din masa totală a tuturor asteroizilor).

Cometele sau stelele cu coadã

Intr-un desen din 1596, care înfãtiseazã bãtãlia pe care armatele unite ale lui Mihai Viteazul si ale principelui Bathori au dat-o pentru a elibera orasul Târgoviste de sub ocupatie turceascã se zãreste o cometã. Cãlãretii si luptãtorii pedestri desfãsoarã un atac vijelios, tunurile îsi aruncã fumegând ghiulelele, iar dusmanii încearcã cu desperare sã reziste pe pozitiile lor. Pe cerul intunecat de fumul luptei, deasupra tuturor, se zãreste o curioasã stea cu coadã, care a fost luatã drept un vestitor de biruintã.

Aparitia cometelor a fost deseori socotitã ca un "semn ceresc" care anticipa un eveniment sau altul. Mãrimea neobisnuitã a cometelor, care uneori îsi desfãsurau coada lor pe jumãtate din cer si strãluceau puternic chiar în plinã zi, precum si aparitia lor neasteptatã înspãimântau oamenii. Acestia, necunoscând natura acestor corpuri ceresti, erau prizonierii multor superstitii. Se spunea cã stelele cu coadã aduc nenorociri.

Slujitorii bisericii au încurajat asemenea credinte desarte si le-au folosit pentru a întãri puterea credintei asupra oamenilor nestiutori. Se stie cã papa Calist al III-lea a blestemat cometa apãrutã în anul 1456, spunând cã în nucleul ei se distinge un semn în formã de iatagan turcesc, aluzie la "dusmanii crestinãtãtii". Papa a cerut credinciosilor sã facã daruri bisericii dacã doresc sã scape de amenintãrile astrului cu coadã. Astfel se explicã de ce adesea, în trecut, la trecerea vreunei comete, mãnãstirile catolice îsi sporeau nemãsurat avutiile din daniile credinciosilor.

Pe mãsurã ce timpul a trecut, au fost pãtrunse tot mai multe dintre "tainele" cerului, iar cometelor li s-a putut da o explicatie stiintificã.

Ce sunt, deci, cometele?

Astronomia le mai numeste "stelele cu coadã"; corpuri ceresti, ca planetele, luna, asteroizii- planete mici si meteoritii- pietrele ceresti. Toate strãbat cosmosul la o mare depãrtare de pãmãnt. Cea mai mare importantã parte a cometei este alcãtuitã din gaze foarte rarefiate, în care plutesc firisoare de praf; existã o singurã parte tare, solidã, nucleul, despre care se spune cã are o mãrime de câtiva kilometri, fiind format din pietre si de gaze înghetate.

Dacã am avea posibilitatea sã cântãrim o cometã giganticã si Pãmãntul, care e mult mai mic, cometa ar cântãri de vreun milion de ori mai putin decât Pãmântul. Un om de stiintã le compara cu niste baloane de sãpun. Dacã Pãmântul s-ar ciocni cu o cometã, gazele care o alcãtuitesc nici n-ar putea pãtrunde în atmosferã, care este cu mult mai densã. Nucleul solid ar cãdea pe Pãmânt sub forma unor simple ploi de pietre ceresti. În anul 1910, Pãmântul a trecut prin coada unei comete, vestita cometã Halley si nu s-a petrecut nimic deosebit. În schimb se întâmplã destul de des ca, atunci când cometele trec prea aproape de vreo planetã, aceasta sã le abatã pentru totdeauna calea, schimbându-le orbita.

Existã unele comete fãrã coadã, dupã cum altele au mai multe cozi; în general, înfãtisãrile cometelor sunt foarte diferite. Cometele nu aratã la fel în toatã existenta lor. Când sunt departe de Soare, gazele cometei îngheatã si se adunã împreunã cu praful pe nucleu, îngrosându-l. Când cometa se apropie de Soare, razele solare fac ca blocurile înghetate sã se prefacã iar în gaze si din nucleu tîsneste o parte din pulberi. Se formeazã capul si coada cometei, care cresc mult în apropierea Soarelui. La fiecare drum al ei, cometa pierde însã ceva din materia care o alcãtuieste; ea se împrãstie în cosmos, astfel cã "slãbeste" vãzând cu ochii, destrãmându-se pânã la urmã cu totul. Din comete destrãmate iau nastere de obicei roiuri de corpuri meteoritice.

Încã din vechile vremuri, s-a observat cã întotdeauna coada cometei este îndreptatã în directia opusã Soarelui. Acest lucru s-ar explica prin faptul cã gazele care alcãtuiesc astrul, suferã apãsarea razelor solare si mai ales a imenselor torente de particule cu mult mai mãrunte decât pulberea finã pe care Soarele le rãspândeste în univers sub forma asa-zisului "vânt solar". Acestea alungã gazele cometei, le aruncã înapoi, formându-i coada.

Lumina cometelor nu este izvorâtã din aceste corpuri ceresti, asa cum e lumina solarã, ci este vorba de o luminã provenitã de la Soare si oglinditã de cometã.

Astrii cu coadã ne apar câteodatã pe cer foarte mari. Existã comete al cãror cap întrece mãrimea Soarelui. Coada cometelor este uneori de câteva ori mai lungã decât depãrtarea uriasã dintre planeta noastrã si Soare. Alte comete sunt însã cu mult mai mici, unele dintre ele întrec cu putin mãrimea globului pãmântesc. Pentru a le vedea, este nevoie de instrumente speciale, lunete sau telescoape.

Se credea cã astrii cu coadã se miscã în linie dreaptã si se apropie o singurã datã de Pãmânt, iar apoi pier pentru totdeauna îndepãrtãrile fãrã margini ale Universului. Edmund Halley a devedit cã aceastã pãrere este gresitã. El a arãtat cã, asemenea planetelor, cometele se învârtesc în jurul Soarelui. Pe aceastã bazã el a izbutit sã prevadã,  ivirea unei comete si de aceea i s-a dat numele sãu. Halley a "desfiintat" astfel ideile religioase dupã care astrii cu coadã ar fi "semne" ale "vointei dumnezeiesti".

Cometele au nevoie, pentru un ocol complet, de mai multi ani, uneori 3-4, alteori zeci, sute de ani sau chiar mai mult. Desi în fiecare an se ivesc câteva comete, descoperirea lor este de fiecare datã un eveniment deosebit. Victor Daimaca, un astronom român, a descoperit douã comete.