O cu totul alta intelegere teoretica si realizare in practica sociala au dat-o democratiei politice elaboratele si paradigmele doctrinare nedemocratice, dictatoriale, asa cum este cazul fascismului, neofascismului sau a doctrinei comuniste de sorginte marxista. In esenta, aceste elaborate nu tin cont de vointa si interesele cetateanului, au ca fundament statul totalitar, principiul separatiei puterilor in stat fie nu se aplica, fie aplicarea sa este formala, are loc limitarea sau suspendarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, lipseste pluralismul si pluripartidismul politic ideologic si opozitia politica, in procesul guvernarii se folosesc metode si mijloace de la cele legale pana la cele ilegale bazate pe forta, violenta, constrangere fizica, psihica, teroare si frica. Regimul fascist a constituit cea mai drastica limitare a democratiei in general, a celei politice in mod deosebit. Pentru intreg fascismul, forta, teroarea, violenta sub toate formele sale fizica, psihica sau politica a constituit metoda de impunere a propriilor sale scopuri si interese. Organismele si institutiile politice democratice, partidele politice si-au incetat activitatea, opozitia politica a fost lichidata. In centrul vietii politice a fost impus cultul personalitatii Fuhrerului. Pentru fascism, Fuhrerul, Ducele personifica insasi puterea. El este deasupra statului, a legii, este forma vie si concreta a ideii de drept. Fiind reprezentantul ales, predestinat al rasei superioare, actiunile intreprinse si legile emise de acesta sunt deasupra oricarei discutii si nu au nevoie de justificare. Propria sa vointa este in acelasi timp vointa poporului. Conducatorul fascist este identificat cu insasi poporul, acesta este totul, fara el poporul nu exista.
O limitare si o restrangere considerabila a cunoscut democratia in cadrul regimului si a doctrinei comuniste. Pentru a-si legitima existenta si a da impresia de democratism, regimurile comuniste au creat teoretic-propagandistic asa numita democratie populara pentru inceput si apoi cea socialista. In practica, acestea nu au avut nici o acoperire, au fost formale, fara nici un suport material economic sau politic. In realitate au fost o incalcare flagranta a drepturilor si libertatilor cetatenesti, o abdicare deschisa de la principiile si valorile democratismului. Societatea civila si politica a fost lichidata, sau ceea ce a ramas din ea a fost subordonata puterii, partidului unic de esenta comunista.
Superioritatea democratiei socialiste ar rezida din dictatura proletariatului care ar reprezenta si promova interesele celor ce muncesc, a majoritatii. In fapt si in practica sociala, democratia promovata de regimul comunist este formala, propagandistica, ea nu este rezultatul, produsul vointei maselor si nici a intereselor acestora. Statul de drept dispare, locul lui este luat de statul bazat pe forta, pe dictatura partidului unic, de esenta comunista.
In unele societati comuniste, printre care si Romania, a fost promovat cultul personalitatii, al conducatorului partidului comunist, fapt ce va limita si restrange si mai mult continutul si sfera democratismului sau ceea ce mai ramasese din aceasta.
In numele dictaturii proletariatului, a democratiei s-au facut numeroase crime, abuzuri, nedreptati.
Regimurile politice fasciste si democratia promovata de acestea au fost infirmate de istorie si eliminate. O soarta asemanatoare o au regimurile si democratia socialista, care au disparut din societatile europene, iar in celalalte se afla intr-o profunda restructurare.
0 коммент.:
Отправить комментарий