Restaurarea monarhiei în Portugalia la mijlocul sec. al XVII-lea.

Din 1581 portugalia s-a aflat in component teritoriilor coroanei spaniole. Aceasta dependemta a dat nastere unor nemultumiri in mase, care s-au dezvoltat catre 1637-1638 intr-o rascoala in orasul Evora. Aceasta a fost inabusita de armata spaniola, casele organizatoruilor-distruse, iar locul unde s-a manifesta-distrus pina la ultima. Dupa infringerea rascoalei din Evora, orasenii si taranii s –au temut sa mai lupte. Dar fidalgu (nobilii portughezi) nu doreau sa ramina cu statutul inferior de provinciali. Asaca, in rezultatul unui complot organizat de ei, s-a efectuat o lovitura de stat la Lisabona, la 1 dec.1640, rege al Portugaliei numindu-se ducele de Braganza, descendentul unei vechi dinastii portugheze – incoronat cu numele de Ioan IV (1604-1656). In ianuarie 1641 s-au intrunit Cortesurile portugheze ( adunari legislative) si au adoptat Manifestul Portugaliei, care a fundamentat independent tarii. Noua putere a reusit sa solidarizeze in jurul ei societatea, sub lozinca apararii puterii. In razboaiele Restauratiei ce au urmat, intre Spania si Portugalia, incheiate cu tratatul de pace din 1668, Portugalia isi obtine independent de jure si dreptul de existent suverana. Dupa moartea lui Ioan IV, Portugalia a trecut peste inca o criza dinastica, in timp ce la 1668 o lovitura de curte, linistita, aducea la tron pe cel mai mic dintre fii regelui – Pedru II (1648 - 1706). Sub conducerea sa cartezurile s-au adunat in 1697 – 1698 pentru ultima data, incheind o era de circa 4 secole a acestor institutii reprezentativ-consultative. Se instaura acum monarhia absoluta. In decursul conflictului pt independent, coloniile portugheze au sustinut metropola, Spania pastrind doar Centa, in schimb Olanda preia Ceylonul si nu consimte sa iasa din Brazilia decit in schimbul unei recompese de 4 mln.ducati (1656). In aceasta perioada Portugalia este una din cele mai sarace din regiune. Desi descoperirea aurului din Minas Geiras il transform ape Pedro II in unul din cei mai bogati monarh din Europa, succesele tariis e dovedesc efemere, in special din cauza inconsecventei politice, economice, dar si unor slabiciuni cornice vizibile in cedarile fata de “partenerii” externi. Astfel, desi intr-o prima faza regale restring monopolul industrial si commercial al Angliei, pe urma incheie cu acesta fatalul Tratat din 1703, dupa care numeroase privilegii comerciale, acordate Anglie (in schimbul garantarii suveranitatii tarii) au paralizat, practic, un secol si jum., agricultura, industria, comertul si navigatia Portugaliei. In plus la insistentele iezuitilor si inchizitiei au fost executati evreii, segment active al societatii, provocind un reflux de capitaluri. Declinul s-a prelungit pe parcursul domniei lungi, dar fara glorie a lui Ioan V(1707 – 1750).