Începutul sec. al XIX-lea a găsit Austria angajată în lupta împotriva lui Napoleon. Toate tratatele de pace, încheiate cu acesta, i-au fost defavorabile. A pierdut, pe rând, controlul asupra statelor italiene, a Ţărilor de Jos, Tirolului răsăritean, Carintiei, Crainei, Croaţiei, la care se adaugă „detronarea" împăratului din calitatea de şef al Imperiului Romano-German. Actul final al Congresului, semnat la 9 iunie 1815, cu nouă zile înaintea bătăliei de la Waterloo (18 iunie 1815), oferea Austriei satisfacţii şi insatisfacţii. Satisfacţiile au fost din punct de vedere teritorial: Austria a redobândit Lombardia, Toscana, Modena, Parma şi Piacenza, Veneţia, Galiţia, „Provinciile ilirice" şi o parte din landul Salzburg. Insatisfacţiile au fost generate de faptul că Austria nu mai revenea „la demnitatea imperială romano-germană", iar în cadrul Confederaţiei Germane, din care făcea parte, începea disputa cu Prusia pentru supremaţie şi influenţă în rândul statelor germane. O politică specială a fost aplicată faţă de biserică. Guvernul numea prelaţii pe care îi trata ca pe funcţionarii de stat. Religia catolică era obligatorie, non-catolicii erau excluşi din funcţiile publice. Acest regim dur, de oprimare, a purtat numele de „sistemul Mettemich".
Din punct de vedere strict administrativ, Mettemich a privit imperiul ca pe „un stat federativ, aflat sub conducerea unui suveran comun". în virtutea acestei credinţe, în anul 1818, a creat Consiliul Imperiului, în care intrau şi reprezentanţi ai provinciilor, recrutaţi din rândul aristocraţiei. Este evident că acest Consiliu se opunea oricărei schimbări. In prima jumătate a sec. al XIX-lea s-a dezvoltat şi industria chimică - mai ales cea de coloranţi. In anul 1830 a început să funcţioneze prima fabrică de obiecte din cauciuc. În acelaşi timp, s-a înregistrat un proces de perfecţionare a transportului. în anii 1827-1832 a fost construită, între Linz şi Budweis, prima cale ferată, pentru vagoane trase de cai. Prima cale ferată pentru locomotive cu abur a fost construită între 1836 şi 1847. Politica externă a Austriei, era orientată spre două obiective: colaborarea, în cadrul Sfintei Alianţe, împotriva mişcărilor de eliberare şi întărirea influenţei în rândul statelor germane. Sub conducerea lui Mettemich, în primul caz, Austria s-a manifestat ca un adept al Restauraţiei şi legitimismului. În acest sens, politica externă a fost orientată spre o colaborare, în cadrul Sfintei Alianţe, împotriva tuturor mişcărilor revoluţionare din Europa. începutul a fost făcut la Congresul de la Aachen (1818), ocazionat de mişcările studenţeşti din statele germane. Împreună cu Prusia, Viena a intervenit împotriva acestora, restabilind, pentru un anumit timp, ordinea. Au urmat mişcările din Neapole, care au determinat convocarea congreselor de la Troppau (1820) şi Laybach (1821), în urma cărora Austria a fost autorizată să intervină cu forţele armate. Succesele militare au atras ura italienilor. O dată cu aceasta s-a încheiat seria succeselor externe ale Austriei. La următorul congres al Sfintei Alianţe de la Verona (1822), consacrat mişcărilor din Spania şi din coloniile acesteia, diplomaţia austriacă a trebuit să înfrunte diplomaţia engleză. Aşa se face că Mettemich va susţine Rusia. Nu acelaşi lucru se va întâmpla în Balcani. Insurecţia greacă a fost calificată de către Mettemich drept un atentat împotriva stăpânirii legitime a sultanului. Intervenţia franco-anglo-rusă, soldată cu bătălia navală de la Navarin (1827), a eliminat Austria de la masa tratativelor. Revoluţia franceză din anul 1830 şi apoi revoluţia belgiană din acelaşi an au provocat o fisură mai serioasă în sistemul creat la Viena. Influenţa acestora a fost imediată în rândul statelor germane. In anul 1832 a avut loc adunarea liberală de la Hambach, iar în anul următor (1833) s-au derulat marile manifestaţii studenţeşti de la Frankfurt pe Main. Intervenţia statelor care intrau în Sfânta Alianţă, împotriva revoluţiei belgiene, intervenţie proiectată de către ţar, a fost dezaprobată de Austria. Viena a trebuit să facă faţă evenimentelor din Modena, Parma şi Statul Papal. De altfel, Rusia a fost şi ea obligată să abandoneze proiectul intervenţiei din cauza răscoalei polonezilor. Anul 1830 a fost un an de cumpănă pentru politica externă a Austriei, a fost momentul când Sfânta Alianţă nu mai avea nici o valoare. Conferinţele de la Londra, care au avut ca subiect Belgia, s-au desfăşurat într-un alt spirit, departe de ceea ce dorea Mettemich. S-ar putea crede că tocmai de aceea, după 1830, Metternich a urmărit o politică de conciliere cu Prusia. Organizarea mai severă a Confederaţiei Germane, care convenea Prusiei, nu a fost pe placul lui Mettemich.
Din punct de vedere strict administrativ, Mettemich a privit imperiul ca pe „un stat federativ, aflat sub conducerea unui suveran comun". în virtutea acestei credinţe, în anul 1818, a creat Consiliul Imperiului, în care intrau şi reprezentanţi ai provinciilor, recrutaţi din rândul aristocraţiei. Este evident că acest Consiliu se opunea oricărei schimbări. In prima jumătate a sec. al XIX-lea s-a dezvoltat şi industria chimică - mai ales cea de coloranţi. In anul 1830 a început să funcţioneze prima fabrică de obiecte din cauciuc. În acelaşi timp, s-a înregistrat un proces de perfecţionare a transportului. în anii 1827-1832 a fost construită, între Linz şi Budweis, prima cale ferată, pentru vagoane trase de cai. Prima cale ferată pentru locomotive cu abur a fost construită între 1836 şi 1847. Politica externă a Austriei, era orientată spre două obiective: colaborarea, în cadrul Sfintei Alianţe, împotriva mişcărilor de eliberare şi întărirea influenţei în rândul statelor germane. Sub conducerea lui Mettemich, în primul caz, Austria s-a manifestat ca un adept al Restauraţiei şi legitimismului. În acest sens, politica externă a fost orientată spre o colaborare, în cadrul Sfintei Alianţe, împotriva tuturor mişcărilor revoluţionare din Europa. începutul a fost făcut la Congresul de la Aachen (1818), ocazionat de mişcările studenţeşti din statele germane. Împreună cu Prusia, Viena a intervenit împotriva acestora, restabilind, pentru un anumit timp, ordinea. Au urmat mişcările din Neapole, care au determinat convocarea congreselor de la Troppau (1820) şi Laybach (1821), în urma cărora Austria a fost autorizată să intervină cu forţele armate. Succesele militare au atras ura italienilor. O dată cu aceasta s-a încheiat seria succeselor externe ale Austriei. La următorul congres al Sfintei Alianţe de la Verona (1822), consacrat mişcărilor din Spania şi din coloniile acesteia, diplomaţia austriacă a trebuit să înfrunte diplomaţia engleză. Aşa se face că Mettemich va susţine Rusia. Nu acelaşi lucru se va întâmpla în Balcani. Insurecţia greacă a fost calificată de către Mettemich drept un atentat împotriva stăpânirii legitime a sultanului. Intervenţia franco-anglo-rusă, soldată cu bătălia navală de la Navarin (1827), a eliminat Austria de la masa tratativelor. Revoluţia franceză din anul 1830 şi apoi revoluţia belgiană din acelaşi an au provocat o fisură mai serioasă în sistemul creat la Viena. Influenţa acestora a fost imediată în rândul statelor germane. In anul 1832 a avut loc adunarea liberală de la Hambach, iar în anul următor (1833) s-au derulat marile manifestaţii studenţeşti de la Frankfurt pe Main. Intervenţia statelor care intrau în Sfânta Alianţă, împotriva revoluţiei belgiene, intervenţie proiectată de către ţar, a fost dezaprobată de Austria. Viena a trebuit să facă faţă evenimentelor din Modena, Parma şi Statul Papal. De altfel, Rusia a fost şi ea obligată să abandoneze proiectul intervenţiei din cauza răscoalei polonezilor. Anul 1830 a fost un an de cumpănă pentru politica externă a Austriei, a fost momentul când Sfânta Alianţă nu mai avea nici o valoare. Conferinţele de la Londra, care au avut ca subiect Belgia, s-au desfăşurat într-un alt spirit, departe de ceea ce dorea Mettemich. S-ar putea crede că tocmai de aceea, după 1830, Metternich a urmărit o politică de conciliere cu Prusia. Organizarea mai severă a Confederaţiei Germane, care convenea Prusiei, nu a fost pe placul lui Mettemich.
0 коммент.:
Отправить комментарий