30 янв. 2012 г.

ACIZI SI BAZE

CUPRINS1. Introducere 2. Acizii 2.1. Definitia acizilor 2.2. Clasificarea acizilor2.3. Denumirea acizilor2.4. Radicalul acid2.5. Formula generala a acizilor2.6. Metode generale de obtinere a acizilor2.7. Proprietatile acizilor2.8. Importanta si utilizarile acizilor3. Bazele3.1. Definitia bazelor3.2. Clasificarea bazelor3.3. Denumirea bazelor3.4. Formula generala a bazelor3.5. Metode generale de obtinere a bazelor3.6. Proprietatile bazelor3.7. Importanta si utilizarile bazelor4. Teoria transferului de protoni4.1. Acizi si baze conjugate4.2. Tabel cu acizi si baze conjugate5. Caracter amfoter6. Produsul ionic al apei7. Reactia de neutralizare8. Acizi tari si acizi slabi, baze tari si baze slabe9. Reactia de hidroliza a sarurilor10. Solutii tampon11. Importanta solutiilor acide si a celor bazice pentru organismul uman12. Bibliografie1. IntroducerePentru a putea sa intelegem natura in toata complexitatea ei, se impune studiul acesteia din perspectiva mai multor stiinte: chimie, fizica, biologie, geologie etc. In ansamblul acestora, chimia prezinta prezinta particularitatea de a studia nu doar compusii naturali si transformarile lor, ci si numarul tot mai mare de compusi care nu exista in natura.Chimia este o stiinta experimentala, care se dezvolta pe baza metodei stiintifice.Chimistul isi propune sa inteleaga natura, sa o protejeze si sa obtina compusi utili valorificand materii prime naturale.Acizii si bazele sunt doua clase de compusi extrem de importante in intreaga chimie. Reactii acido-bazice intalnim in viata de toate zilele, in industrie sau in laborator, in procesele biochimice, etc.Acesti compusi au fost identificati inca din cele mai vechi timpuri. Teorii, definitii ale acestor compusi au fost date de catre S. Arrhenius, de J. Bronsted si T.M. Lowry. Reunind toate aceste informatii, haideti sa vedem ce sunt de fapt acesti compusi, la ce folosesc ei si cat sunt de importanti pentru organismul uman.2. AciziiIn timpul vietii, la scoala sau in afara scolii, se intalneste adesea notiunea de acid. Daca analizam compozitia unui acid, putem observa ca in molecula sa intra unul sau mai multi atomi de hidrogen, care pot fi inlocuiti de metale cu formare de saruri.2.1. Definitia acizilorAcizii sunt substante compuse in a caror compozitie intra, pe langa atomi ai nemetalelor, unul sau mai multi atomi de hidrogen, care pot fi substituiti cu atomi de metal, dand nastere la saruri.Conform definitiei, substantele chimice care au forma HBr, HI, HCl.2.2. Clasificarea acizilor2.2.1. Dupa compozitie, acizii se clasifica in :Ø hidracizi – contin in molecula lor doar atomi de hidrogen si de nemetal ;Ø oxiacizi – contin in molecula lor, pe langa atomi de hidrogen si nemetal, si atomi de oxigen .2.2.2. Dupa numarul atomilor de hidrogen, care pot fi inlocuiti cu metale, acizii se impart in 3 grupe :Ø monobazici ;Ø dibazici ;Ø tribazici .2.3. Denumirea acizilor2.3.1. Denumirea hidracizilor se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului, la care se adauga sufixul HIDRIC.2.3.2. Denumirea oxiacizilor in care nemetalul are valenta inferioara, se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului, la acre se adauga sufixul OS.2.3.3. Denumirea oxiacizilor in care nemetalul are valenta maxima, se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului la care se adauga sufixul IC.2.4. Radicalul acidDin reactiile chimice la care participa acizii, se observa ca in moleculele acestora, pe langa atomi de hidrogen, se gasesc si atomi sau grupe de atomi, care in timpul reactiilor se pastreaza neschimbate. 2.4.1. Definitia radicalului acidAtomul sau grupul de atomi care intra in compozitia moleculelor acizilor si care in reactiile chimice raman neschimbati, se numesc radicali acizi.Radicalul acid provine prin eliminarea totala sau partiala a atomilor de hidrogen din molecula acidului si se noteaza cu A.2.4.2. Valenta radicalului acidValanta radicalului acid este determinata de numarul atomilor de hidrogen, care sunt substituiti sau eliminati din molecula acidului.2.5. Formula generala a acizilorFormula generala a acizilor este HmA. Daca inlocuim pe A cu radicalii cunoscuti si pe m cu valenta acestora, se pot obtine formulele acizilor.Ex. : Pentru A=Cl(I), avem HCl2.6. Metode generale de obtinere a acizilor2.6.1. Hidracizii se pot obtine prin sinteza.2.6.2. Oxiacizii se pot obtine din oxizii acizi prin reactie cu apa.Cea mai frecventa metoda de laborator, utilizata si pentru hidracizi si pentru oxiacizi, consta in tratarea sarurilor cu acizi mai puternici.2.7. Proprietatile acizilor2.7.1. Proprietati fiziceAcizii sunt substante gazoase, lichide sau solide. Se dizolva in apa, formand solutii cu gust acrisor si sunt bune conducatoare de electricitate.Ø Actiunea acizilor asupra indicatorilorAcizii inrosesc solutia de turnesol, iar fenolftaleina ramane incolora in mediul acid.2.7.2. Proprietati chimiceØ Reactia acizilor cu metaleleAcizii reactioneaza cu unele metale, formand saruri si eliberand hidrogenul.Zn + HCl = ZnCl2 + H↑Ø Reactia acizilor cu oxizii metalelorAcizii reactioneaza cu oxizii bazici, formand saruri si apa.CuO + 2HCl = CuCl2 + H↑Ø Reactia de neutralizareAcizii reactioneaza cu bazele, formand saruri si apa, conform reactiei generale : acid + baza = sare + apaHCl + NaOH = NaCl + H2OØ Reactia acizilor cu sarurileDin reactiile acizilor cu sarurile se obtin acizi si saruri noi.HCl + AgNO3 = AgCl↓ + HNO32.8. Importanta si utilizarile acizilorImportanta acizilor este atat de mare incat prezentarea utilizarilor nu pote fi usor epuizata.Acidul clorhidric se foloseste la obtinerea in laborator a hidrogenului, clorului, a clorurilor si acizilor mai slabi. De asemenea, se foloseste si in industriile colorantilor, medicamentelor, pielariei, textilelor si maselor plastice.Acidul sulfuric(vitriol) este considerat sangele industriei. Se foloseste la obtinerea sulfatilor, a ingrasamintelor chimice, a hidracizilor si a oxiacizilor, in industria farmaceutica.Acidul azotic are largi utilizari in industria ingrasamintelor chimice, a explozivilor, a colorantilor, a firelor si fibrelor sintetice.3. BazeleCele mai intalnite baze sunt in general NaOH, Ca(OH)2, etc.In compozitia fiecarei baze intra un atom de metal si una sau mai multe grupari OH, numite oxidril sau hidroxil. Gruparea hidroxil este monovalenta (-OH), deoarece se obtine din apa, prin eliminarea unui atom de hidrogen.3.1. Definitia bazelorBazele sunt substante compuse in a caror compozitie intra un atom de metal si un nr. De grupari hidroxil, egal cu valenta metalului.3.2. Clasificarea bazelorDupa solubilitatea in apa, bazele se clasifica in 2 categorii :Ø baze solubile ;Ø baze insolubile sau greu solubile.3.3. Denumirea bazelorDenumirea bazelor se formeaza din termenul hidroxid, urmat de numele metalului. Atunci cand metalul prezinta valenta variabila si formeaza mai multi hidroxizi, la numele metalului se adauga valenta acestuia.3.4. Formula generala a bazelorFormula generala a bazelor este M(OH)n .Dupa formula generala, bazele metalelor monovalente sunt de forma MOH, a celor divalente M(OH)2, a celor trivalente M(OH)3etc.3.5. Metode generale de obtinere a bazelor3.5.1. Bazele solubile se obtin in laborator prin 2 metode :Ø reactia metalelor puternic electropozitive cu apa ;Ø reactia oxizilor metalici cu apa.3.5.2. Bazele greu solubile in apa se obtin prin reactia de schimb intre o sare solubila si o baza alcalina.3.6. Proprietatile bazelor3.6.1. Proprietati fiziceBazele solubile si insolubile sunt substante solide, albe sau colorate. Solutiile bazelor solubile sunt lesioase si lunecoase la pipait, vatama pielea si organismul.Ø Actiunea bazelor asupra indicatorilorToate bazele solubile albastresc turnesolul si inrosesc fenolftaleina, proprietati folosite la identificarea bazelor.3.6.2. Proprietati chimiceØ Reactia de neutralizareToate bazele reactioneaza cu acizii, formand saruri si apa. NaOH + HCl = NaCl + H2OØ Reactia bazelor cu oxizii aciziBazele reactioneaza cu oxizii acizi, formand saruri si apa.Ca(OH)2+ CO2 = CaCO3↓ + H2OØ Reactia bazelor cu sarurileBazele solubile reactioneaza cu sarurile si formeaza baze si saruri noi.2NaOH + FeCl2 = 2NaCl + Fe(OH)23.7. Importanta si utilizarile bazelorBazele substantelor alcaline NaOH si KOH, constituie reactivi folositi frecvent in laboratoare. In industrie, hidroxidul de sodiu este utilizat la fabricarea sapunului, la obtinerea fibrelor artificiale, la mercerizarea bumbacului, la fabricarea sodei de rufe.Hidroxidul de calciu este o substanta de prima importanta in industrie si in constructii. Laptele de var, solutie care se obtine prin dizolvarea hidroxidului de calciu in apa, se foloseste la varuirea cladirilor, la obtinerea mortarului etc. Apa de var se foloseste in industria zaharului, in medicina si pentru recunoasterea dioxidului de carbon in laborator.4. Teoria transferului de protoniIn teoria clasica a disociatiei electrolitice, un acid se defineste ca o specie chimica ce da nastere, la dizolvarea in apa, unui ion de hidrogen, iar o baza, ca o specie ce da nastere, in acelasi dizolvant, unui ion de hidroxil. In afara de faptul ca aceasta definitie limiteaza fenomenul la solutii apoase, ea este cu totul improprie pentru o reprezentare cantitativa a catalizei prin acizi si baze. De altfel, ionii de hidrogen, adica protoni fara invelis de electroni, desi pot avea o viata trecatoare in stare gazoasa, nu pot exista liberi in solutie apoasa(si nici in alti dizolvanti), din cauza tendintei lor extreme de a se combina in moleculele apei, sub forma de ioni de hidroniu si, in mod similar, cu moleculele altor dizolvanti.In anul 1923, chimistul suedez J. Bronsted si chimistul englez T. M. Lowry au propus definitii, cu caracter mai general, pentru acizi si baze.Conform teoriei Bronsted-Lowry, acizii sunt substante capabile de a ceda unul sau mai multi protoni. Dupa nr. protonilor pe care îi pot ceda, acizii se clasifica in mono-, di- si poliprotolitici.Bazele sunt substante capabile de a accepta unul sau mai multi protoni. Bazele pot fi mono- sau poliacide.4.1. Acizi si baze conjugateAcizii conjugati si bazele conjugate nu se comporta diferit de alti acizi si alte baze( termenul conjugat, in acest context, inseamna asociat).4.1.1. Definitia acidului conjugatUn acid conjugat unei baze Bronsted este un acid Bronsted format la acceptarea de catre baza a unui proton.4.1.2. Definitia bazei conjugateO baza conjugata unui acid Bronsted este o baza Bronsted formata la cedarea de catre acid a unui proton.Un acid si baza conjugata pe care o formeaza prin transferul unui proton, constituie o pereche acid-baza conjugata.Protonii nu pot exista liberi in solutie apoasa. Cand un acid cedeaza un proton, este necesara existenta in mediul de reactie a unei baze care sa-l accepte. Intr-o reactie acido-bazica participa 2 perechi acid-baza conjugate.4.2. Tabel cu acizi si baze conjugate Acid Baza Acid percloric HCIO4 CIO4‾ Ion perclorat Acid sulfuric H2SO4 HSO4‾ Ion sulfat Acid iodhidric HI I‾ Ion iodura Acid bromhidric HBr Br‾ Ion bromura Acid clorhidric HCl Cl‾ Ion clorura Acid azotic HNO3 NO3‾ Ion azotat Ion hidroniu H30+ H2O Apa Ion sulfat acid HSO4‾ SO42‾ Ion sulfat Acid fosforic H3PO4 H2PO4‾ Ion fosfat acid Acid fluorhidric HF F‾ Ion fluorura Acid azotos HNO2 NO2‾ Ion azotit Acid acetic CH3CO2H CO3CO2‾ Ion acetat Acid carbonic H2CO3 HCO3‾ Ion carbonat acid Hidrogen sulfurat H2S HS‾ Ion sulfura acida Ion amoniu NH4+ NH3 Amoniac Acid cianhidric HCN CN- Ion cianura Ion carbonatacid HCO3‾ CO3²‾ Ion carbonat Ion sulfura acida HS‾ S‾2 Ion sulfura Apa H2O OH‾ Ion hidroxid Amoniac NH3 NH2‾ Ion amidura Hidrogen H2 H‾ Ion hidrura 5. Caracter amfoterNotiunea de acid sau baza nu se refera la un anume tip de substante, ci la modul de comportare al unei substante in raport cu alta substanta.Moleculele de apa reactioneaza atat cu acizii cat si cu bazele, apa fiind cea mai simpla substanta amfotera. In raport cu un acid se comporta ca o baza, iar in raport cu o baza se comporta ca un acid.Substantele amfotere(amfolitii) sunt substante care se prezinta ca baze in mediul acid si ca acizi in mediul bazic.Un acid pune in libertate acizii mai slabi decat el din sarurile lor. O baza pune in libertate bazele mai slabe decat ea din sarurile lor. 6. Produsul ionic al apeiApa este un amfoter acido-bazic, deoarece, conform teoriei Bronsted-Lowry, o molecula de apa cu rol de acid poate ceda un proton unei alte molecule de apa, cu rol de baza.Moleculele de apa pot ioniza conform ecuatiei 2H2O ↔OH‾ + H2O, rezultand Ke = [OH‾]ּ[H3O+]/ [H2O]²Deoarece ionizarea apei este foarte redusa, concentratia in molecule de apa este constanta si poate fi inglobata in Ke. Astfel, putem scrie: Keּ[H2O]² = [OH‾]ּ[H3O+] = KH2O, unde KH2O este produsul ionic al apei.La temperatura camerei, acest produs are valoarea constanta, adica produsul dintre ionii de hidroniu si ionii de hidroxil este egal cu 10ˉ¹ mol²/l².In apa pura, nr. ionilor de hidroniu este egal cu nr. ionilor de hidroxil, adica este egal cu 10‾ mol/l.Prin adaosul unei mici cantitati de acid, nr. ionilor de hidroniu din solutie creste, iar echilibrul este perturbat. O parte din ionii de hidroniu se leaga de gruparile hidroxil, pentru a stabili un nou echilibru. In acest caz, in solutie, nr. ionilor de hidroniu este mai mare decat cel al gruparii hidroxil, iar concentratia H+ este mai mare decat 10‾ .Adaugand o cantitate de baza, echilibrul este si in acest caz perturbat. Un nr. de grupari hidroxil introduse se vor uni cu ionii de hidroniu din solutie, formandu-se moleculele de apa neionizate. Astfel, concentratia de ioni de hidroniu va scadea. In solutie, concentratia ionilor de H+ va fi mai mica decat 10‾ .6.1. PH si POHCaracterul acid sau bazic al unei solutii este dat de concentratia in ioni de hidrogen si se exprima in nr. de tipul 10‾ . Pentru o exprimare mai usoara, s-a introdus notiunea de pH.PH-ul unei solutii indica concentratia in ioni de hidrogen si se exprima prin logaritmul cu semn schimbat al [H+][H+] = 10‾ ; pH = -lg [H+]POH-ul este notiunea echivalenta cu pH-ul, dar referitoare la concentratia ionilor de hidroxil.7. Reactia de neutralizareReactia de neutralizare este una dintre cele mai importante reactii chimice. Termanul este atribuit de obicei reactiei dintre un acid si o baza.Reactia de neutralizare este un caz particular al reactiilor protolitice. Cand reactioneaza solutii apoase de acizi tari cu solutii apoase de baze tari se combina ionii de hidroniu si ionii de hidroxil pentru a forma apa. In acelasi timp se formeaza si o sare.HCl + NaOH → NaCl + H2OH++ Cl‾ + Na++OH‾→Na++Cl‾+ H2OH3O++ Cl‾+Na++OH‾→ Na++Cl‾+ 2H2ODeoarece ionii de sodiu si de clor sunt prezenti si in sarea care se formeaza, ecuatia se poate scrie si astfel : H3O++ OH‾→2H2O.Daca la o cantitate de acid tare se adauga exact cantitatea de baza tare necesara neutralizarii totale a acidului, caracterul mediului la neutralizare este neutru, avand un pH = 7. Acest fenomen se poate pune in evidenta cu ajutorul indicatorilor.Cunoasterea proceselor ce au loc la neutralizarea acizilor cu bazele are importanta deosebita mai ales in analiza chimica. Reactiile de neutralizare stau la baza multor metode de analiza. 8. Acizi tari si acizi slabi, baze tari si baze slabeUsurinta cu care se transfera protonii de la acizi la baze, determina o diferentiere a comportamentului chimic al acestora.In anul 1900, Arrhenius a demonstrat ca o solutie conduce curentul electric cand in ea se formeaza particule incarcate electric, numite ioni, care migreaza la electrodul de semn contrar. Ionii pozitivi, cationii, sunt atrasi de catod, polul negativ ; ionii negativi, anionii, sunt atrasi de anod, polul pozitiv.Acizii, bazele si sarurile care formeaza ioni in solutie apoasa sunt electroliti, a caror solutii conduc curentul electric. Substantele care nu formeaza ioni in solutie se numesc neelectroliti si nu conduc curentul electric. Gradul de ionizare al unui electrolit este raportul dintre nr. de molecule ionizate si nr. initial de molecule dizolvate.Dupa gradul de disociere, electrolitii se clasifica in electroliti tari si electroliti slabi. Electrolitul tare este o substanta care in slutie apoasa este disociata total in ioni. Electrolitii tari sunt acizii tari, bazele tari si sarurile.Un electrolit slab este o substanta ale carei molecule aflate in solutie ionizeaza in proportie mica. Electrolitii slabi sunt acizii slabi si bazele slabe.Acizii tari sunt acizii care cedeaza usor protoni.Acizii slabi sunt acizii care cedeaza greu protoni.Bazele tari sunt bazele care accepta usor protoni.Bazele slabe sunt bazele care accepta greu protoni.9. Reactia de hidroliza a sarurilorSe stie ca sarurile se pot clasifica in functie de taria acizilor si bazelor de la care provin astfel :Ø saruri provenite de la acizi tari si baze tari ;Ø saruri provenite de la acizi tari si baze slabe ;Ø saruri provenite de la acizi slabi si baze tari ;Ø saruri provenite de la acizi slabi si baze slabe.Echilibrele chimice la care participa apa ca reactant se numesc reactii de hidroliza. Reactiile de hidroliza sunt reactiile inverse celor de neutralizare si au loc intre ionii sarii si ionii apei, la dizolvarea sarii in apa. Hidroliza sarurilor in apa este posibila atunci cand in urma reactiei dintre ionii sarii si ionii apei, se obtine un electrolit slab sau o substanta greu solubila.10. Solutii tamponSolutiile tampon sunt amestecuri de acizi si bazele lor conjugate, in anumite proportii. Aceste solutii au proprietatea de a-si modifica foarte putin pH-ul la adaugarea de cantitati mici de acid sau baza.Actiunea tampon este determinata de faptul ca solutia contine un acid si o baza apartinand aceleiasi perechi si care pot neutraliza baza, respectiv acidul adaugat. 10.1. Importanta solutiilor tamponPentru multe procese chimice este important ca valoarea pH-ului unei solutii sa nu se schimbe, chiar daca sunt adaugate cantitati de acizi sau de baze tari. La nivel celular, in organismul uman, participa acizi si baze ; valoarea pH-ului sangelui poate oscila intre 7,2 – 7,6. De asemenea, procesele biochimice sunt controlate de enzime, care au actiune optima doar in intervale mici de pH.In terenurile arabile, ferile, au loc procese biochimice intr-un interval relativ mic de pH.In toate aceste cazuri, precum si in alte cazuri similare, pastrarea constanta a pH-ului se face cu ajutorul solutiilor tampon.11. Importanta solutiilor acide si a celor bazice pentru organismul umanPentru mentinerea constanta a pH-ului in mediul intern, organismul uman foloseste ca mecanisme functionale neutralizarea acizilor si a bazelor, eliminarea excesului de acizi si CO2. Sangele este un exemplu care demonstreaza importanta solutiilor tampon in organism. Orice modificare a de la valoarea normala a sangelui, cuprinsa intre 7,35 si 7,45 a pH-ului, ar putea avea efecte distrugatoare asupra stabilitatii membranelor celulare, a activitatii enzimelor sau a structurii proteinelor. In momentul in care pH-ul sangelui creste peste 7,45 se instaleaza o stare numita « alcaloza », iar atunci cand e sub 7,35 apare « acidoza » . Daca pH-ul scade sub 6,8 sau creste peste 7,8 atunci poate surveni moartea organismului.Cele mai importante solutii tampon din organismul uman sunt sistemul acid carbonic – carbonat acid si sistemul fosfat monoacid – fosfat diacid.Un rol important in reglarea echilibrului acido-bazic il au rinichii, care elimina excesul de acizi plasmatici. Lichidele transcelulare au uneori valori diferite ale pH-ului, sucul gastric fiind acid(pH = 1,5) iar lichidul intestinal alcalin(pH = 8).Chimia este o stiinta indispensabila vietii. Jean-Marie Lehn spunea ca « O lume intreaga este creata de mainile chimistului… » De aceea, este foarte important sa cunoastem chimia.« In mare parte, viata poate fi inteleasa daca se exprima prin limbajul chimiei. Chimia e o limba internationala, o limba pentru toate timpurile, o limba care explica de unde venim, ce suntem si incotro ne indreptam. Limbajul chimic are o mare frumusete estetica si face legatura intre stiintele fizice si stiintele biologice » Arthur Kornberg
Share:

Masele plastice

Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capata la incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa racier. Dupa cantitatea in care se produc ele ocupa primul loc printer materialele polimere. Ele se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica mare, densitate mica, stabilitate chimica inalta, proprietati termoizolante si electroizolante etc. Masele plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele mai felurite articole. Toate aceste avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei nationale si ale tehnicii, in viata de toate zilele. Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri (denumiti adesea rasini), componenti care le confera anumite calitati; substanta polimere serveste in ele in calitate de liant. O masa plastica este constituita din materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice, plastifianti( de exemplu esteri cu punctual de fierbere inalt), care le sporesc elasticitaea, le reduc fragilitatea, stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara, si alte substante. Pentru a ne comporta correct cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au fost produse ele – termoplastici sau termoreactivi. Polimerii termoplastici( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi schimba usor forma. La racier ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necessitate pot fi din nou supuse aceluias mod de prelucrare. Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind nefuzibili si insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni chimice, formindu-se o structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii cauciucului). Un astfele de material nu mai poate fi supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea – proprietate necesara pentru acest scop. Vom examina in continuare cele mai raspindite feluri de mase plastice.POLIPROPILENA(-CH2-CH-)n este foarte asemanatoare cu polietilena. Ea de asemenea este un CH3material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si polietilena ea poate fi considerate hidrocarbura macromoleculara saturata (masa moleculara –80 000 – 200 000). Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de polietilena, ea devine moale la o temperatura mai inalta( de 160-170 C) si are o rezistenta mai mare. La prima vedere aceasta pare de neinteles. Prezenta in prolipropilena a numeroase grupe laterale - CH3 ar fi trebuit sa impiedice la alipirea macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura lui de topire in acest caz ar fi trebuit nu sa creasca, ci sa descreasca. Pentru a intelege aceasta “contradictie”, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante. In procesul de polimerizare moleculele de propilena(sau de alt monomer cu o structura asemanatoare)pot sa se uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exemplu:- CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH - CH3 CH3 CH3 CH3- CH2 – CH – CH – CH2 – CH2 – CH – CH – CH2 – CH3 CH3 CH3 CH3Primul procedeu se numeste “cap-coada”, cel de-al doilea procedeu-“coada-cap”. E posibila si o varianta mixta de combinare. Polimerizarea propilenei se realizeaza in prezenta de catalizatori, ceea ce contribuie la formarea dintre toti polimerii posibili a polimerului cu o structura regulata corespunzatoare principiului “cap-coada”, caracterizata printr-o succesiune dreapta a grupelor metil in catena. Grupele- CH3 capata in cazul unei polimerizari de acest fel o orientare spatiala regulata. Daca ne vom inchipui ca atomii de carbon, care formeaza macromolecula zigzag, sint situati intr-un singur plan, atunci grupele metil vor fi situate sau de una si aceeasi parte a acestui plan, sau se vor succeed regulat de ambele parti ale lui. Polimerul capata, duap cum se spune o structura sterioregulata. La un asemenea polimer macromoleculelesint strins lipite una de alta( au un inalt grad de cristalitate), fortele de atractie reciproca dintre ele cresc, ceea ce influenteaza asupra proprietatilor. Clorura de polivinil(- CH2 – CH -)n – este un poilimer termoplastic, ale Clcarui macromoleculele au o structura de tipul “cap-coada”(Mr de la 10 000 pine la 150 000). Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil CH2=CH Cl In prezenta de initiatori, din a caror dezintegrare rezulta radicali liberi pentru inceputul cresterii catenei. Faceti schema unei macromolecule crescinde de polimer prin formarea successive de radicali liberi. Dupa pozitia si structura sa clorura de polivinil poate fi considerate un clor-derivat al poilietilenei. Atomii de clor, care substituie o parte din atomii de hydrogen, sint legati trainic de atomii de carbon, de aceea clorura de polivinil este stabila la actiunea acizilor si a bazelor, areproprietati dielectrice bune, o rezistenta mecanica mare. Ea de fapt nu arde, dar se descompune usor la incalzire, elimminind clorura de hidrogen. Pe baza de clorura de polivinil se obtin mase plastice de doua tipuri: viniplast , care are o regiditate considerabila, si plasticat, care e un material ceva mai moale. Pentru a preveni descompunerea acestui polimer, in masele plastice fabricate pe baza lui se introduc stabilizatori, iar pentru a obtine plasticate moi se introduc si plastifianti. Din viniplast se fabrica tevi nrezistente la actiunea agentilor chimici, piese pentru aparatajul chimic, cutii de accumulator si multe altele.
Share:

Acizii si Bazele

Acizi sunt substante care in solutie apoasa pun in libertate prot.0oni (H+).Bazele sunt substante care in solutie apoasa pun in libertate ioni de hidroxil (OH-).Cataliza omogena prin acizi si bazeRolul important al catalizei, pentru mersul reactiilor chimice, este cunoscut.Aici vom aminti ca “un catalizator este o substanta care nu ia parte in mod vizibil la reactie.El se regaseste neschimbat dupa reactie.El nu apare in ecuatia chimica a reactiei si nici nu se afla in vreun raport sthoechiometric aparent cu substantele care reactioneaza.Catalizatorul nu poate accelera sau declansa decat reactii termodinamic posibile, adica reactii spontane, decurgand liber in sensul stabilirii unei echilibru, deci reactii cu entalpie libera negativa.In reactiile reversibile, catalizatorul eccelereaza deopotriva cele doua reactii antagoniste, asa ca echilibrul se stabileste mai repede.Catalizatorul intervine chimic in mersul reactiei.Unii catalizatori determina reactii ce nu au loc in absenta lor.De multe ori, catalizatori diferiti provoaca reactii diferite ale aceleiasi substante”.Teoria transferului de protoniIn teoria clasica a disociatiei electrolitice, un acid se defineste ca o specie chimica ce da nastere, la dizolvarea in apa, unui ion de hidrogen, H+, iar o baza, ca o specie ce da nastere, in acelasi dizolvant, unui ion hidroxil,HO-.In afara de faptul ca aceasta definitie limiteaza fenomenul la solutii apoase, ea este cu totul improprie pentru o reprezentare cantitativa a catalizei prin acizi si baze. De altfel, ionii de hidrogen, adica protoni fara invelis de electroni, desi pot avea o viata trecatoare in stare gazoasa , nu pot exista liber in solutie apoasa (si nici in alti dizolvanti) din cauza tendintei lor extreme de a se combina cu moleculelei apei, sub forma de ioni de hidroniu, H3O+ si, in mod similar, cu moleculele multor altor dizolvanti.Dupa J.N. Bronsted (1923) un acid este o specie ce are tendinta de a ceda un proton, iar o baza, o specie ce are tendinta de a accepta un proton, conform ecuatiei:AHA-+H+AH este numit acid conjugat al bazei A- si invers ecoatia nu inpune nici o restrictie in cea ce priveste sarcinile electrice ale acidului si bazelor. Semnul minus indica numai ca A- poseda o sarcina pozitiva mai putin decat AH ecuatia este insa o simpla schema. Un acid nu poate ceda un proton decat unei baze.Sa ne imaginam o a doua pereche conjugata de acid si bazaBHB-+H+Combinand unu cu doi se obtine ecuatia unui proces ce poate avea loc in realitate AH+B-BH+A-Acidul este substanta capabila sa cedeze, in timpul reactiei chimice, unul sau mai multi protoni.Baza este substanta capabila sa accepte, in timpul reactiei chimice, unul sau mai multi protoni.Substanta anfotera (amfiprotica) este substanta care in prezenta unui acid se comporta ca o baza, iar in prezenta unei baze se comporta ca un acid.Un acid pune in libertate acizii mai slabi decat el din sarurile lor.O baza pune in libertate bazele mai slabe decat ea din sarurile lor.Acid BazaAcid percloric HCIO4 CIO4- Ion percloratAcid sulfuric H2SO4 HSO4- Ion sulfatAcid iodhidric HI I- Ion ioduraAcid bromhidric HBr Br- Ion bromuraAcid clorhidric HCl Cl- Ion cloruraAcid azotic HNO3 NO3- Ion azotatIon hidroniu H30+ H2O ApaIon sulfat acid HSO4- SO42- Ion sulfatAcid fosforic H3PO4 H2PO4- Ion fosfat acidAcid fluorhidric HF F- Ion fluoruraAcid azotos HNO2 NO2- Ion azotitAcid acetic CH3CO2H CO3CO2- Ion acetatAcid carbonic H2CO3 HCO3- Ion carbonat acidHidrogen sulfurat H2S HS- Ion sulfura acidaIon amoniu NH4+ NH3 AmoniacAcid cianhidric HCN CN- Ion cianuraIon carbonat acid HCO3- CO32- Ion carbonatIon sulfura acida HS- S2- Ion sulfuraApa H20 OH- Ion hidroxidEtanol C2H5OH C3H5O- Ion entoitAmoniac NH3 NH2- Ion amiduraHidrogen H2 H- Ion hidruraPHPH-ul reprezinta logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen (hidroniu) din solutie:pH=-log[H+]Altfel spus, pH-ul unei solutii reprezinta puterea cu semn schimbat a bazei 10 din concentratia ionilor de hidrogen.O solutie apoasa neutra din punct de vedere acido-bazic are pH=7.O solutie de acid are un pH cuprins intre 0 si 7.O solutie de baza are un pH cuprins intre 7 si 14.
Share:

ACIZI. BAZE. SARURI

Prezentare. Acizii sunt substante care (in stare pura sau in solutie apoasa) au gust acru, descompun piatra de var cu degradare de bioxid de carbon, reactioneaza cu unele metale cum este zincul degajand hydrogen si schimba din violet in rosu culoarea unui colorant izolat din plante (anume din unii licheni) si numit turnesol. Am intalnit in capitolele precedente, cativa acizi, de exemplu: acidul clorhidric, HCl, acidul percloric, HClO4, si acidul sulfuric, H2SO4. Din experienta zilnica ne sunt cunoscuti unii acizi organici, ca de exemplu acidul acetic, CH3COOH, din otet si acizii din fructele acre, de exemplu acidul citric din lamaie.Bazele au gust lesietic, produc in solutie o senzatie grasa la pipait si schimba culoarea turnesolului din rosu in albastru. Printre baze se numara hidroxizii metalelor alcaline, cum sunt hidroxizii metalelor alcalino-pamantoase, de exemplu hidroxidul de calciu (varul stins), Ca(OH)2, hidroxizii altor metale si amoniacul, NH3.Acizii reactioneaza cu bazele, in anumite proportii definite. Cand un acid reactioneaza cu o baza, dispar proprietatile sale caracteristice (gustul acru, proprietatea de a colora turnesolul in rosu). De asemenea dispar proprietatile bazei (gustul lesietic si proprietatea de a colora turnesolul in albastru). Din cauza pierderii acestor proprietati se spune: acidul a fost neutralizat sau baza a fost neutralizata. La neutralizarea unui acid printr-o baza ia nastere o sare.Combinatiile diferitelor elemente cu oxigenul, oxizii, sunt de doua feluri. Unii, cum sunt SO3 sau P2O5, dau acizi cand se combina cu apa. Acesti oxizi se numesc anhidride de acizi. Alti oxizi dau baze prin combinare cu apa. Printre acestia se numara oxizii metalelor alcaline, ca oxidul de sodiu, Na2O, care da NaOH, oxizii metalelor lacalino-pamantoase, ca oxidul de calciu, CaO, care da Ca(OH)2, si altii.Dezvoltarea moderna a teoriei chimice a dus la definitii exacte ale acizilor si bazelor.Termenul de acid provine din limba latina de la cuvantul acidus care inseamna acru si a fost introdus in chimie in perioada iatrochimica. In anul 1663 Boyle a aratat ca acizii inrosesc hartia de turnesol si descompun piatra de var, cand apare o efervescenta.Substantele cu propietati opuse acizilor, care inalbastresc hartia de turnesol, au fost numite alcalii; acest termen provine din limba araba: al kalium=cenusa de plante. S-a obsevat inca din perioada iatrochimica faptul ca alcaliile neutralizeaza acizii, rezultand saruri. Prin calcinarea sarurilor s-a constatat ca ,,partea acida” se volatilizeaza, iar restul ce ramane este baza, un oxid si in anul 1774 chimistul francez Guillaume Francois Rouelle (1703-1770) a introdus termenul de baza, ca fiind substante ce reactioneaza cu acizii si dau saruri.Definitia acizilor si bazelor. Hidroxizii bazici sunt substante ionice. Ca exemple vom considera intai urmatorii doi hidroxizi metalici, care pot fi formulati astfel:Na+HO- Ca2+(HO-)2Hidroxid de sodiu Hidroxid de calciuComponenta comuna acestor doua substante, cea care le confera lor proprietati asemanatoare, bazice, este ionul hidroxil, HO-. Amoniacul este de asemenea bazic, cu toate ca este electroneutru (molecula sa nu are o sarcina electrica). Ionul hidroxil si amoniacul au insa, in comun, o proprietate caracteristica: ambii poseda electroni neparticipanti (amoniacul o pereche, iar hidroxidul trei perechi de electroni neparticipanti):H. . H – N : H – O : – ‘ ‘ Ionul hidroxil HAmoniacul Pe de alta parte, ca trasatura comuna, toti acizi poseda cel putin un atom de hidrogen, pe care il pot ceda unei baze, ca proton (ca ion sau nucleu de hidrogen). Deci:Acizii sunt substante capabile de a ceda un proton (sau mai multi protoni).Bazele sunt substante capabile de a accepta un proton (sau mai multi protoni).Sa consideram intai reactia unui acid, acidul clorhidric, cu doua baze, si anume cu doi hidroxizi metalici:. . . . . . H – Cl : + Na+H – O:-  Na+Cl- + H – O – H (1)‘ ‘ ‘ ‘ ‘ ‘Acid clorhidric Hidroxid de sodiu Clorura de sodiu Apa. . . . . . 2H – Cl: + Ca2+ 2H – O:-  Ca2+ 2Cl- + 2 H – O – H (2)‘ ‘ ‘ ‘ ‘ ‘ Acidul Clorhidric Hidroxid de calciu Clorura de calciu ApaTrebuie sa observam, in primul rand, ca protonul cedat de acid se leaga de o pereche de electroni neparticipanti ai bazei. In al doilea rand, in aceste reactii (si la fel in toate reactiile hidroxizilor metalici cu acizii) se formeaza apa. La cele doua reactii de mai sus participa si ioni metalici (Na+ sau Ca2+) si se formeaza ioni de clor, Cl-, astfel ca iau nastere saruri, anume clorura de sodiu, NaCl si clorura de calciu, CaCl2.La combinarea amoniacului de acid clorhidric, acidul cedeaza de asemenea un proton bazei si se formeaza o sare, clorura de amoniu:H H +. . . . H – Cl: + :N – H  H – N – H + :Cl: - (3)‘ ’ ‘ ‘ H H Acidul Amoniac Ion de amoniu Ion de cloruraclorhidricIn toate reactiile dintre un acid si o baza, formulate mai sus, are loc transferul unui proton de la acid la baza. Acesta este procesul chimic esential care are loc in reactia dintre un acid si o baza. Protonii sunt insa legati covalent atat in acizi, cat si in baze; ei nu apar liberi in reactia dintre acizi si baze (sau in solutie).Sarurile sunt compuse intotdeauna, dupa cum reiese din exemplele de mai sus, din ioni si anume din cationi si anioni, intr-o asemenea proportie incat numarul sarcinilor pozitive sa fie egal cu numarul sarcinilor negative.Hidracizi si oxiacizi. Unii acizi au molecula formata numai din hidrogen si un element electronegativ, de exemplu HCl, HI, H2S. Acestia se numesc hidracizi. Denumirea unui hidracid se formeaza de la numele elementului electronegaitv la care se adauga sufixul hidric. De exemplu, acidul H2S se numeste acid sulfhidric, iar HI acid iodhidric. Numele sarurilor acestor acizi se alfa adaugand sufixul ura la numele elementului electronegativ. Astfel, sarea de potasiu a acidului iodhidric, KI, se numeste iodura de potasiu.Alti acizi, mai numerosi, contin in molecula si oxigen alaturi de hidrogen si elementul electronegativ. Acestia se numesc oxiacizi. Daca elementul electronegativ din acid (atomul central) se afla intr-o valenta superioara numele acidului se termina in ic, iar cel al sarurilor corespunzatoare in at. De exemplu, acidul HClO3 se numeste acid cloric, iar sarea lui de sodiu, NaClO3, clorat de sodiu. Atunci cand atomul central se gaseste intr-o valenta inferioara numele acidului are sufixul os, iar cel al sarii sufixul it. Astfel, acidul HClO2 este numit acid cloros, iar sarea lui de sodiu, NaClO2, clorit de sodiu.In general, oxiacizii pot rezulta din reactia anhidridelor cu apaSO3 + H2O  H2SO4Trioxid de sulf Acid sulfuricCO2 + H2O  H2CO3Bioxid de carbon Acid carbonicAcizi mono- si polibazici. Baze mono- si poliacide. Unii acizii pot ceda bazelor un singur proton si de aceea se numesc acizi monobazici; altii pot ceda doi, trei sau patru protoni si se numesc acizi bi-, tri- sau tetrabazici:HCl H2SO4 H3PO4 H4SiO4Acid clorhidric Acid sulfuric Acid fosforic Acid silicic(monobazic) (bibazic) (tribazic) (tetrabazic) La acizii polibazici, protonii sunt cedati pe rand. Intermediar se formeaza saruri care mai contin hidrogen acid, numite saruri acide:NaOH + H2SO4  Na+HSO4- + H2O Hidroxid de sodiu Acid sulfuric Sulfat acid de sodiu Apa(sulfat monosodic)NaOH + Na+HSO4-  2Na+SO42- + H2OHidroxid de sodiu Sulfat acid de sodiu Sulfat de sodiu Apa(sulfat monosodic) (sulfat disodic)Acidul fosforic poate forma in mod similar, trei saruri: fosfat monosodic, NaH2PO4, fosfat disoric, Na2HPO4 si fosfat trisodic, Na3PO4.Exista de asemenea baze care pot primi unul sau mai multi protoni, numite baze monoacide, biacide etc.Reactiile acid-baza in solutie apoasa. Conform definitiei de mai sus, un acid este o substanta capabila de a ceda un proton. Din exemplele mentionate mai rezulta ca un acid nu poate ceda un proton decat unei baze; o baza accepta un proton de la un acid.Acizii lichizi pot reactiona direct cu bazele solide, fara dizolvant. De foarte multe ori insa reactiile acid-baza se petrec in solutii. Dizolvantul cel mai frecvent este apa. Vom considera de aceea mai amanuntit reactiile acid-baza in solutie apoasa.Hidroxizii metalici sunt compusi din ioni, atat in stare solida cat si in stare topita sau in solutie. De exemplul hidroxidul de sodiu este compus din ioni Na+ si HO- atat de stare solida cristalizata cat si in solutie apoasa.Acizii de tipul discutat mai sus, ca HCl sau H2SO4, sunt, in stare pura, substante neionizate covalente. Se produce ionizare abia la dizolvarea in apa si anume: la dizolvare are loc o reactie intre acid si apa:H H . . . .H – Cl: + :O – H  O:+ + :Cl:- (4)‘ ‘ ‘ ‘ / \ ‘ ‘H HAcid clorhidric Apa Ion de hidroniu Ion de cloruraAcidul clorhidric cedeaza un proton unei molecule de apa: se formeaza un ion de hidroniu si un ion de clorura. In aceasta reactie molecula de apa se comporta deci ca o baza.Reactia (4) se aseamana mult cu reactia (3) dintre amoniac si acid clorhidric, formulata mai inainte. Ionul de hidroniu este un ion complex (adica un ion format din mai multi atomi) analog ionului de amoniu. Ionul de hidroniu este insa mai putin stabil decat ionul de amoniu, pentru ca apa este o baza mai slaba decat amoniacul. Se pot insa izola, in anumite conditii, saruri de hidroniu cristalizate, de exemplu percloratul de hidroniu, H2O+ ClO4-, care seamana mult cu percloratul de amoniu, NH4+ ClO4-, dar este stabil numai la temperatura joasa.Solutia de acid clorhidric in apa nu contine molecule HCl (decat intr-o foarte mica masura neglijabila pentru consideratiile de fata). Ecuatia chimica (1) scrisa mai inainte este deci valabila numai pentru reactia: acid clorhidric anhidru (acid fara apa) si hidroxid de sodiu. In solutie apoasa, formularea corecta va fi urmatoarea:Cl- + H3O + Na+ + HO-  Cl- + H2O + Na+ + H2O (5)Ion de Ion de Ion de Ion Ion de Apa Ion de Apaclorura hidroniu sodiu hidroxil clorura sodiu In reactia (5) ionii Cl- si Na+ apar atat in membrul drept cat si in membrul stang al ecuatiei. Ei nu iau efectiv parte la reactie si deci pot fi omisi in ecuatie. Singura reactie care are loc este:H3O+ + HO-  H2O + H2O (6)Ion de Ion Apa Apa Hidroniu hidroxil Ionul hidroxil a fost definit mai sus ca o baza. In reactia (6) ionul de hidroniu cedeaza un proton unei baze. Conform definitiei, ionul de hidroniu este deci un acid.Alti acizi, cum sunt acidul sulfuric, acidul azotic, acidul fosforic si multi altii reactioneaza cu apa la fel ca acidul clorhidric (in ecuatia 4). Solutiile acestor acizi contin, prin urmare, ca singura componenta acida, ionul de hidroniu. La neutralizarea acestor acizi cu hidroxid de sodiu, in solutie apoasa, singura reactie care are loc este reactia (6). Cand se combina amoniacul, in solutie apoasa, cu un acid de felul celor mentionati mai sus, reactia (principala) care are loc este urmatoarea:H3O+ + NH3  H2O + NH4+ (7)Ion de Amoniac Apa Ion dehidroniu amoniu Rezulta din aceasta reactie ca amoniacul este o baza mai tare decat apa; el leaga mai puternic protonul decat apa.Amoniacul este un gaz foarte usor solubuil in apa. In solutia de amoniac in apa, o mare parte din moleculele NH3 sunt dizolvate fizic; o mica parte reactioneaza cu apa. Reactia amoniacului cu apa este o reactie reversibila:H2O + NH3 HO- + NH4+ (8)Apa Amoniac Ion Ion dehidroxil amoniu Solutia de amoniac in apa contine deci ioni hidroxil, dar in concentratie mica, sub 1%, depinzand de concentratia amoniacului (si de temperatura). In reactia (8), apa se comporta ca un acid (caci cedeaza un proton). Am vazut mai inainte, de exemplu in reactia (4), ca apa poate reactiona si ca o baza. Constatam asltfel ca unele substante se pot comporta in unele conditii ca acizi, iar altele ca baze. Asemenea substante se numesc amfotere.Daca tratam clorura de amoniu cu hidroxid de sodiu, in solutie apoasa, se formeaza amoniac si clorura de sodiu:NH4+ + Cl- + Na+ + HO-  NH3 + Cl- + Na+ + H2OPutem simplifica aceasta ecuatie, scriind numai reactantii (ionii) care iau parte efectiv la reactie. Obtinem astfel:NH4+ + HO-  NH3 + H2O (9)Deducem din aceasta ecuatie ca ionul hidroxil este o baza mai tare decat amoniacul, caci el extrage (aproape in intregime) protonul din ionul de amoniu, formand apa si amoniac.O alta concluzie importanta, decurgand din cea de mai sus, este urmatoarea: oricarei baze ii corespunde un acid (acidul conjugat bazei), de exemplu:Baza: Proton: Acizii conjugati: slaba tareH2O + H+ H3O+ Cl- + H+ HCl (10)NH3 + H+ NH4+ HO- + H+ H2O tare slabSarcina elctrica a acizilor si bazelor nu este esentiala. Exista acizi neutri (HCl, H2SO4) si acizi cationici (H3O+,NH4+); exista baze neutre (NH3) si baze anionice (HO-). Exista si acizi anionici (de exemplu ionul de sulfat acid, HSO4-, in acest caz baza conjugata este ionul de sulfat, SO2-4).Prin reactia dintre un acid si o baza se formeaza o sare si apa; este o reactie de neutralizare ce are loc cu degajare de caldura. Deoarece reactiile de neutralizare au loc in mediu apos, acidul, baza si sarea rezultata fiind deci ionizate, rezulta ca reactia de neutralizare este reactia de legare a ionilor de hidrogen H+ de ionii lidroxilici OH-, formandu-se apa: H+ + Cl‾ + Na+ + OH‾ → Na+ + Cl‾ + H2OIon de Ion de Ion de Ion Ion de Ion de Apa Hidrogen clorura sodiu hidroxil sodiu cloruraPrin urmare, in reactia de neutralizare intervin numai ionii cere vor forma molecule nedisociate, respectiv apa. Aceasta apreciere are caracter de generalizare si este sustinuta de determinari ale efectului termic in reactiile de neutralizare dintre acizii tari si baze tari, obtinandu-se totdeauna ΔH=-57,36 kJ/mol. Efectul termic in aceste cazuri nu depinde de nature anionilor si cationilor, ci numai de anionii hidroxilici si de ionii de hidrogen. In cazul neutralizarii acizilor slabi cu baza slabe, efectul termic are diferite valori, inferioare celei de mai sus.Acizi tari si acizi slabi. Baze tari si baze slabe. Reactiile acizilor si bazelor neutre (neionice) cu apa sunt reactii reversibile (in paginile precedente aceste reactii au fost formulate ca reactii ireversibile, din motive de simplitate). Vom considera aici doua exemple, reactiile acizilor clorhidric si acetic cu apa:H – Cl + H2O H3O+ + Cl- (11)CH3COOH + H2O H3O+ + CH3COO- (12)Desi formulate in mod analog, cele doua reactii se deosebesc intr-un punct important. Echilibrul (11) este complet deplasat sper dreapta; echilibrul (12) este mult deplasat spre stanga. Solutiile de acid clorhidric contin ioni de hidroniu in concentratie mare, cele de acid acetic contin ioni de hidroniu in concentratie mica.Exista mai multe metode pentru a masura concentratia ionilor in general si a ionilor de hidroniu (numiti uneori, dupa o conceptie mai veche “ioni de hidrogen”) in special, intr-o solutie. Una din aceste metode se bazeaza pe masurarea capacitatii solutiei de a conduce curentul electric (conductibilitatea electrica a solutiei).Se numeste ionizare, proprietatea unei substante de a forma ioni in solutie. Acidul clorhidric, ionizeaza (practic) in intregime in solutie. Chiar in solutie mai concentrata, ionizarea trece de 95%. In solutii mai diluate (de exemplu, o solutie de 0,001 moli/l) ionizarea acidului clorhidric trece de 99%. (In general, diluarea unei solutii favorizeaza ionizarea.) La fel se comporta si alti acizi minerali, ca acizii percloric, iodhidric, bromhidric, sulfuric si azotic. Acizii de acest fel se numesc acizi tari.Acidul acetic (si la fel alti acizi organici), in concentratie de 0,1 moli/l, este ionizat numai in proportie de 1,35% din totalul moleculelor prezente; in concentratie de 0,001 moli/l este ionizat in proportie de 12%, iar in concentratie de 0,0001 moli/l este ionizat in proportie de 33% (la 180 C). Acidul acetic este un acid slab. Dupa cum se vede, la acizii slabi ionizarea este cu atat mai avansata cu cat concentratia este mai mica. Totusi, la acizii slabi, chiar la concentratie foarte mica, ionizarea nu este completa. Se cunosc si acizi mai slabi decat acidul acetic (de exemplu hidrogenul sulfurat, H2S) precum si acizi de tarie intermediara intre acizii slabi si acizii tari.Putem defini acizii tari ca acizii care cedeaza usor protonul lor; in acizii tari protonul este deci slab legat. In acizii slabi protonul este legat mai tare si de aceea el desparte mai greu anionul respectiv.O situatie analoga intalnim si la baze, care se impart de asemenea in baze tari, cum sunt hidroxizii metalelor alcaline (KOH, NaOH), baze de tarie mijlocie (LiOH, Ca(OH)2) si baze slabe (NH3). Bazele tari sunt ionizate in intregime in ioni hidroxil si cation, in timp ce bazele slabe (de ex. NH3) nu reactioneaza decat in mica masura cu protonul cedat de apa si din cauza aceasta solutia lor contine ionul hidroxil numai in concentratie mica.Acizii tari deplaseaza acizii slabi (pun in libertate acizii slabi) din sarurile lor. Daca, de exemplu, se trateaza acetat de sodiu cu acid clorhidric sau sulfuric, in solutie apoasa, solutia va contine numai acid acetic si clorura sau sulfat de sodiu:CH3COO-Na+ + HCl  CH3COOH + Na+ + Cl- De fapt, cum acidul clorhidric este complet ionizat in solutie apoasa, iar acidul acetic este numai foarte putin ionizat, este mai corect sa se formuleza reactia de mai sus astfel:CH3COO- + H3O+  CH3COOH + H2OIn mod similar, bazele tari deplaseaza bazele slabe din sarurile lor, de exemplu:Na+HO- + NH4+Cl-  Na+ + H2O + NH3 + Cl-sau:HO- + NH4+  H2O + NH3Cand cei doi acizi sunt aproape de aceeasi tarie, se stabileste un echilibru chimic si reactia nu inainteaza pana la transformarea completa a substantelor. Un exemplu este reactia dintre clorura de sodiu si acidul sulfuric, care decurge incomplet:Na+Cl- + H2SO4 NaHSO4 + HClCum insa acidul clorhidric care se formeaza este un gaz (reactia se efectueaza cu acid sulfuric concentrat in absenta apei), el paraseste amestecul de reactie. Prin aceasta se strica echilibrul. Pentru restabilirea echilibrului, o noua portie de clorura de sodiu reactioneaza cu acid sulfuric, dand iarasi acid clorhidric care de asemenea paraseste sistemul. Pana la urma reactia decurge in intregime de la stanga la dreapta.Incalzind clorura de sodiu cu acid fosforic se degaja in mod similar acid clorhidric, desi acidul fosforic este un acid mai slab decat acidul sulfuric sau acidul clorhidric mai volatil.Am vazut mai sus, in cazul ionizarii acidului acetic, ca luand mai multa apa, adica diluand solutia sau micsorand concentratia acidului, se mareste ionizarea acidului. Punctul la care se stabileste un echilibru chimic depinde deci de concentratiile reactantilor.Sarurile se deosebesc de acizi si de bazele ca amoniacul prin aceea ca sunt (in marea lor majoritate) complet ionizate in solutie. Chiar sarurile acizilor slabi cu baze tari (ca CH3COO-Na+) sau ale bazelor slabe cu acizi tari (ca NH4+Cl-) sunt complet ionizate in solutie.Ionizarea apei. Am vazut mai sus ca apa se comporta fata de unele substante ca o baza (un acceptor de protoni), fata de altele ca un acid (donor de protoni). Se poate deci prevedea ca, in apa pura, va avea loc o reactie de transfer de protoni intre doua molecule de apa, ducand la un echilibru:H2O + H2O H3O + HO- (13)Aceasta reactie are intr-adevar loc, insa numai in proporite foarte mica. Echilibrul este mult deplasat spre stanga. Prin masurarea conductibilitatii electrice a apei foarte pure si prin alte metode s-a stabilit ca, in apa foarte pura, concentratia ionilor de hidroniu, la temperatura camerei (220), este foarte mica, anume: 10-7 moli de ioni de hidroniu se formeaza un mol ioni hidroxil. Concentratia ionilor hidroxil, in apa pura, este deci tot 10-7 moli/l. Concentratiile acestea, desi extrem de mici, sunt importante supa cum vom vedea.Legile echilibrelor chimice arata ca intr-o solutie produsul intre concentratia ionilor de hidroniu si a ionilor hidroxil este o constanta (prin paranteze patrate se indica concentratiile substantelor exprimate in moli la litru):K = [H3O+] [HO-] = 10-7 x 10-7 = 10-14 Constanta K se numeste produsul ionic al apei.O solutie apoasa este acida atunci cand concentratia ionilor de hidroniu, [H3O+], este mai mare de 10-7. In aceasta solutie concentratia ionilor hidroxil, [HO-], scade astfel incat produsul ionic al apei, K, sa ramana constant, 10-14. In mod similar, intr-o solutie bazica, in care concentratia ionilor HO- este marita, concentratia ionilor H3O+ este miscsorata in proportie corespunzatoare.Intr-o solutie neutra concentratia ionilor de hidroniu [H3O+] este egala cu a ionilor hidroxil [HO-], fiecare din ele fiind 10-7 moli/l.Se cunosc diferite metode pentru masurarea concentratiei ionilor de hidroniu dintr-o solutie apoasa. Cunoasterea concentratiei ionilor de hidroniu prezinta mare importanta pentru diferite lucrari chimice si biologice.Hidroliza sarurilor. La neutralizarea unui acid tare (de ex. HCl), a carui solutie apoasa diluata contine ioni de hidroniu, H3O+, in concentratie mare, cu o cantitate echivalenta dintr-o baza tare (de exemplu NaOH), carei solutie apoasa diluata contine, in concentratie mare, ioni hidroxil, HO-, singura reactie care are loc este:H3O+ + HO-  2 H2O Prin cantitati echivalente de acid si de baza se inteleg cantitati care contin un numar egal de ioni H3O+ si respectiv HO-.Dupa neutralizare, in solutie raman ioni H3O+ si HO- numai in concentratiile care corespund punctului neutru al apei, adica fiecare din acesti ioni se gaseste in concentratie de 10-7 moli/l.Solutia sarii unui acid slab cu o baza tare contine anionul acidului slab. Acesta, potrivit celor spus mai sus, este o baza tare. Se produce deci o reactie a anionului cu apa. Vom considera o solutie de acetat de sodiu in apa, care contine ionul acetat:CH3COO- + H2O CH3COOH + HO-Solutia contine o cantitate mica de ioni hidroxil si este deci slab bazica.In general: solutiile sarurilor acizilor slabi cu baze tari sunt slab bazice. Invers: solutiile sarurilor acizilor tari cu baze slabe sunt slab acide. Ca exemplu mentionam solutia clorurii de amoniu, in care are loc reactia paritala (echilibrul este deplasat spre stanga):NH4+ + H2O NH3 + H3O+In solutia sarii unui acid slab cu o baza slaba, atat anionul cat si cationul sufera hidroliza, in modul indicat mai sus. Ionii H3O+ si HO-, care iau nastere in aceste reactii, se combina intre ei dand in cea mai mare parte H2O. De aceea: solutia sarii unui acid slab cu o baza slaba este aproape neutra, dar ea contine acid si baza libere, in cantitati echivalente.Electroliza solutiilor apoase diluate. Sarurile, acizii si bazele, in solutie apoasa, sufera electroliza sub influenta curentului electric, sunt electroliti. In orice electroliza, se produc doua tipuri de procese distincte: transportul electricitatii de la un electrod la altul prin ionii din solutie si reactiile ionilor la electrolizi.Apa contine ioni de hidroniu, H3O+ si ioni hidroxil, HO-. In cursul electrolizei ionii H3O+ calatoresc spre catod, iar ionii HO- spre anod. La electrozi se produc urmatoarele reactii:La catod cationul primeste un electron si are loc reactia:H3O+ + e-  H + H2O (14) 2H  H2 La anod anionul cedeaza un electron si are loc reactia:. . . .H – O: -  H – O + e-‘ ‘ ‘ ‘. . . .2 H – O  H2O + :O (15)‘ ‘ ‘ ‘ . .2 O:  O2 ‘ ‘La catod se degaja deci H2, iar la anod O2, in proportie de 2 moli la 1 mol.In apa pura, concentratiile de ioni H3O+ si HO- sunt foarte mici si de aceea conductibilitatea electrica este extrem de redusa; electroliza apei pure nu duce, in timp util, la cantitati apreciabile de hidrogen si oxigen. De aceea, pentru a obtine hidrogen si oxigen prin electroliza de sodiu. Aceste solutii diluate conduc bine curentul electric deoarece contin concentratii relativ mari de ioni.Solutia diluata de acid sulfuric contine, in majoritatea, ionii H3O+ si HSO4-, rezultati din reactia:H2SO4 + H2O H3O+ + HSO4-Acesti ioni asigura transportul curentului. La catod se petrece reactia (14) si se degaja hidrogen. La anod nu se descarca ionii HSO4-, care au transportat curentul, ci ionii HO- rezultati din ionizarea apei conform ecuatiei (13) si deci se petrece reactia (15), din care rezulta oxigen, O2. Pe masura ce ionii HO-, din jurul anodului, se consuma, se formeaza alti ioni HO- prin ionizarea apei conform ecuatiei (13). Reactia (13) fiind reversibila, cand se indeparteaza unul din reactantii din membrul drept al ecuatiei, echilibrul se restabileste prin deplasare de la stanga la dreapta. O data cu ionii HO- nou formati iau nastere in cantitate echivalenta, si ioni H3O+. Acestia din urma migreaza spre catod unde se decarca conform ecuatiei (14).Faptul ca la anod se descarca ionii HO- ai apei, si nu ionii HSO4-, se explica astfel: fiecare ion se descarca la electrod (se depune) la un anumit potential de depunere. Acesta este potentialul electric minim care trebuie sa se aplice electrodului ca sa produca o descarcare a ionilor din jurul sau. Daca solutia contine mai multi ioni sarcini de acel semn (cationi in jurul catodului sau anioni in jurul anodului) se depun intai ionii cu potentialul cel mai scazut. Ionii HO- necesita un potential mai scazut decat ionii HSO4- si de aceea ei sunt singurii care se descarca. Ionii HSO4- raman in solutie asigurand, in continuare, transportul electricitatii. Concentratia acidului sulfuric din solutie ramane constanta.Un fenomen similar se produce la electroliza unei solutii diluate de hidroxid de sodiu. Acesta contine ioni HO- in concentratie mare si ioni Na+. Ionii HO- se descarca la anod in locul lor se descarca ionii H3O+ ai apei, care necesita un potential de depunere mai scazut. O data cu disparitia ionilor H3O+ iau nastere ioni HO- in cantitate echivalenta cu ionii Na+ din jurul catodului. Concentratia hidroxidului de sodiu din solutie ramane astfel constanta.La electroliza unei solutii de clorura de sodiu, Na+Cl-, se petrece la catod aceeasi reactie ca la electroliza hidroxidului de sodiu. Daca solutia este concentrata la anod se formeaza clor gazos, deoarece se descarca ionii Cl-. Simultan se descarca in proportie mica, si ioni HO-, conform ecuatiei (15), caci ionii Cl- au un potential de depunere numai putin mai mic decat ionii HO-. Se degaja deci, alaturi de clor, si putin oxigen. Cu cat solutia este mai diluata, se decarca mai putini ioni Cl- si mai multi ioni HO-. La electroliza unei solutii foarte diluate de NaCl se degaja la anod aproape numai O2. Teoria transferului de protoni. Se cunosc multe substante cu caracter bazic care nu contin ioni OH- precum si substante cu caracter acid care nu contin ionii H+; prin urmare, teoria disociatiei electrolitice nu este suficient de cuprinzatoare; ea nu poate explica aciditatea, respectiv bazicitatea tuturor substantelor. Aceasta teorie considera ca ionul de hidrogen H+ poate exista singur, ceea ce nu este in acord cu realitatea. Acest ion este totdeauna atras de particule chimice cu densitatea electrolitica mare, inclusiv de moleculele de apa:H+ + H2O H3O+Aceasta reactie de hidratare este puternic exoterma, iar constanta de echilibru are o valoare foarte mare; astfel la 298oK:K = H3O+ /(H+ x H2O) = 10200rezulta ca achilibrul este deplasat complet spre formarea cationului de hidroniu.S-a pus in evidenta ca acizii disociaza si in medii neapoase, ca in etanol anhidru sau in amoniac lichid, cand ionul de hidrogen formeaza cu aceste molecule cationii C2H5 – OH2+, respectiv NH4+. In aceste medii pot ioniza si bazele.Dupa teoria lui Nikolaus Johannes Bronsted (1879-1947) si a lui T. M. Lowry, elaborata in mod independent unul de altul (1923), un acid este o substanta care poate ceda protoni, iar baza este o substanta care poate primi protoni. In reactiile acido-bazice are loc totdeauna transfer de protoni, de unde si numele teoriei. Prin pierderea unui proton, acidul A se transforma in baza conjugata B; prin combinarea bazei B cu protonul, apare acidul conjugat A: A B + H+ ca de exemplu:CH3 – COOH CH3 – COO- + H+Acidul este donor de protoni, iar baza este acceptor de protoni. Baza si acidul formeaza o pereche conjugata acid-baza.Deoarece protonul nu poate exista singur, reactiile de eliberare a protonului de catre un acid (ca cele de mai sus) se petrec in medii de solventi a caror molecule pot lega protonii, jucand deci rol de baza; cel mai frecvent acest rol il joaca apa:CH3 – COOH + H2O CH3 – COO- + H3O+in partea dreapta a reactiei a aparut o alta baza (CH3 – COO-) si un alt acid (H3O+).Molecula apei joaca si rol de acid, de exemplu:NH3 + H2O NH4+ + OH- in aceasta reactie, HN3 este baza, H2O este acid, NH4+ este acid, iar OH- este baza. In prezenta ionului acetat, apa de asemenea are rol de acid:CH3 – COO- + H2O CH3 – COOH + HO-Datorita proprietatilor sale, apa are caracter amfoter sau amfiprotic, ceea ce rezulta si din reactia de autoprotoliza:H2O + H2O H3O+ + OH-Generalizand, rezulta urmatoarea schema:Acid + Baza Baza + Acid Un acid nu poate ceda un proton decat unei baze, care se transforma in acidul ei conjugat, iar acidul initial se tarnsforma in baza sa conjugata.Tipuri de acizi si de baze. In conformitate cu teoria lui Bronsted – Lowry, exista trei tipuri de acizi si trei tipuri de baze:1. Acizii neutri sunt acele molecule care eliberand protonii, trec in baze conjugate anionice. Din aceasta categorie fac parte: HCl, H2SO4, CH3 – COOH, HNO3, H2O si altii:H2SO4 HSO-4 + H+CH3 – COOH CH3 – COO- + H+2. Acizii cationici sunt cationii care prin eliberare de protoni trec in baze conjugatem care sunt molecule neutre. Din aceasta categorie fac parte cationii de hidroniu, amoniu, alchiloxoniu:H3O+ H2O + H+NH4+ NH3 + H+R – OH2+ R – OH + H+3. Acizii anionici sunt toti anionii monovalenti (cu o singura sarcina negativa) care provin din acizii polibazici (acizi care pot elibera mai multi protoni). Acesti acizi anionici au drept baze conjugate, baze dianionice sau polianionice:HSO4- SO43- + H+H2PO4- HPO42- + H+HPO42- PO43- + H+COO- COO-R R + H+COOH COO- Rezumand, rezulta ca moleculele neutre, cationi si anioni pot fi acizi, iar baze pot fi toti anionii indiferent de numarul sarcinilor si moleculele neutre, care poseda electroni neparticipanti si pot lega coordinativ protoni.Toate reactiile care au loc prin transfer de protoni se numesc reactii protolitice:HCl + H2O H3O+ + Cl-Acizi si baze tip Lewis. In acelasi timp cu Bronsted, Gilbert Newton Lewis (1875 – 1946) a formulat asa numita teorie electronica a acizilor si bazelor, conform careia acidul este o molecula sau un ion car epoate accepta o pereche de electroni, iar baza este o molecula sau un ion care poate dona o pereche de electroni sau mai multe. Se intelege ca dupa aceasta teorie baza este nucleofila iar acidul este electrofil si in reactiile acido-bazice se formeaza legaturi coordinative. In reactia de mai jos:CH3 F CH3 FCH3 N: + B – F CH3 – N:B – F CH3 F CH3 Ftrimetil – amina este o baza, iar trifluorura de bor este un acid; intre azot si bor apare o legatura coordinativa. Reactia se explica prin lipsa se electroni a atomului de bor, incat molecula neutra BF3, cu un orbital vacant pe atomul de bor, functioneaza ca un acid de tip Lewis. Trimetil-amina are rol de baza, azotul avand o pereche de electroni neparticipanti, care pot fi donati, fenomen favorizat si de efectul +I al grupelor metil. Se apreciaza ca reactia de mai sus este o reactie de neutralizare. De asemenea in reactia: H+ + H2O H3O+ protonul este un acid, iar apa este o baza; oxigenul avand doua perechi de electroni liberi, poate accepta un proton. Clorura de aluminiu anhidra este un acid tip Lewis; ea poate lega un anion datorita lipsei de electroni pe atomul de aluminiu: AlCl3 + Cl- AlCl4-. In procesele catalititce din chimia organica clorura de aluminiu functioneaza ca un acid, ca si bromura de aluminiu.Se cunosc cazuri cand un acid Lewis accepta si doua perechi de electroni, ca reactia de formare a anionului hexafluo-silicic, dupa schema:SiF4 + 2 F- SiF62-Acid Lewis Baza LewisDupa aceasta teorie, proprietatile acide apar si la substante care nu au hidrogen in molecula, iar bazele trebuie sa aiba electroni neparticipanti.Reactii de neutralizare. Asa precum s-a mai spus, reactia dintre un aicd si o baza este o reactie de neutralizare. Tinand seama de faptul ca reactantii sunt disociati, se poate reprezenta neutralizarea dintre acidul cel mai puternic din solutia apoasa si baza cea mai puternica:H3O+ + OH- 2 H2OReactiile de neutralizare pot avea loc intre:- un acid tare si o baza tare; - un acid tare si o baza slaba; - un acid slab si o baza tare si un acid slab si o baza slaba.Exemplu clasic de neutralizare a unui acid tare cu o baza tare il ofera reactia: HCl + NaOH = NaCl + H2O.Daca se titreaza un volum de 50 ml solutie 1n de acid clorhidric cu o solutie 1n de hidroxid de sodiu, se vor consuma pentru neutralizare exact 50 ml solutie NaOH. In acest caz apare punctul de echivalenta, iar solutia in vasul de titrare are pH = 7. Determinandu-se pH-ul solutiei in timpul titrarii acidului cu baza si inscriindu-se rezultatele intr-un grafic se obtine curba de titrare, care reflecta variatia pH-ului functie de aciditate si de bazicitate.In cazul reactiei de mai sus, s-au obtinut urmatoarele date: (se indica volumul solutiei de NaOH introdus peste volumul de 50ml HCl si valoarea corespunzatoare a pH-ului).ml NaOH pH ml NaOH pH 49 3 50 749,5 3,3 50,05 9,749,9 4,0 50,1 10,0 49,95 4,3 51,0 11Punctul de echivalenta apare la pH = 7, deci in mediu neutru. Cu ajutorul acestor date, s-a obtinut curba 1,figura.Se observa ca in jurul punctului de echivalenta, pentru variatii foarte mici ale volumului de solutie de acid sau baza, pH-ul se schimba foarte mult. In apropierea acestui punct, curba apare aproape paralela la ordonata. Aceasta ofera posibilitatea folosirii mai multor indicatori pentru punerea in evidenta a punctului de echivalenta.Daca in loc de acid clorhidric, se foloseste acid acetic 1n, pentru realizarea aceluiasi pH, volumele de hidroxid de sodiu difera mult fata de cazul precedent. In cazul unui acid slab cu o baza tare (curba 2) curba de titrare nu mai este simetrica fata de punctul neutru, iar echivalenta se stabileste in mediu bazic, la pH = 8,72. In acest caz, se vor folosi pentru titrare indicatori care vireaza la pH bazic, cum este fenoftaleina.Curba de titrare 2 arata ca inaintea punctului de echivalenta, pH-ul variaza putin pe masura ce progreseaza neutralizarea. Pana la punctul de echivalenta se gaseste in solutie acid acetic si sarea sa, acetatul de sodiu. Acetatul de sodiu hidrolizeaza si creeaza mediul bazic, ceea ce explica aparitia punctului de echivalenta in mediu bazic. Dupa punctul de echivalenta pH-ul variaza brusc, ca si in cazul neutralizarii anterioare, iar curbele aproape se suprapun.La titrarea unui acid tare cu o baza slaba, ca de exemplu: HCl + NH4OH NH4Cl + H2O (cruba 3) in regiunea acida curba de titrare se suprapune practic peste curba 1. Punctul de echivalenta fiind in mediu acid, se vor folosi indicatori care vireaza in mediu acid, ca rosu de metil. Dupa punctul de echivalenta curba 3 se abate de la curba 1, adica pH-ul variaza foarte putin.La neutralizarea unui acid slab cu o baza slaba, pH-ul variaza foarte putin intre 4 si 8, echivalenta se stabileste la pH = 7, dar acest punct nu poate fi observat usor di in consecinta reactia nu poate servi la determinari cantitative.Indicatori. Indicatorii sunt substante organice cu caracter slab acid, sau slab bazic, care au proprietatea de a-si schimba culoarea intr-un anumit domeniu de pH. Schimbarea culorii indicatorului se numeste viraj. Virajul se datoreste unor schimbari structurale ale moleculelor indicatorilor, fiind determinat de prezenta acizilor sau bazelor, motiv pentru care ei se numesc indicatori acido-bazici.In solutii apoase, indicatorii se comporta analog unui cuplu acid-baza conjugata. Simbolizand forma acida a indicatorului Hin si forma bazica In-, se paote scrie reactia protolitica:HIn + H2O H3O+ + In-In mediu acid, echilibru se deplaseaza spre stanga, iar in mediu bazic spre dreapta. Fiind o reactie la echilibru, se poate aplica legea actiunii maselor, fiecarui indicator fiindu-I caracteristica o constanta de echilibru, numita constanta indicatorului (Ki).Ki = [H3O+]x[In-]/[HIn]Logaritmul cu semn schimbat al concentratiei indicatorului se numeste exponentul indicatorului: pKi = -lg Ki.Forma acida HIn si baza conjugata In- au culori diferite, usor de sesizat cu ochiul liber. Din expresia constantei indicatorului rezulta:[H3O+] = Ki x [HIn]/[In-] = Ki [culoarea HIn]/[culoarea In-]si logaritmand:pH = pKi – lg [HIn]/[In-] = pKi + lg [culoarea In-]/[culoarea HIn] Se poate deci afla pH-ul unei solutii folosind un indicator cu pKi cunoscut (aceasta caracteristica se poate determina) si evaluand pe cale colorimetrica valoarea raportului culoarea In-/culoarea HIn. Se foloseste in practica un indicator cu pKi apropiat ca ordin de marime de valoarea pH-ului ce urmeaza sa fie calculat.Indicatorii folositi in practica trebuie sa fie perfect solubili in apa sau in alcool, sa fie sensibili la variatii de pH schimbandu-si in mod notabil culoarea. Ei se folosesc in cantitati foarte mici si au un domeniu de pH in care isi schimba culoarea, numit interval de viraj.Cativa dintre indicatorii mai importanti si intervalul de viraj se prezinta mai jos:Indicator Culoarea in mediu Indicator de viraj(pH)acid baza Metilviolet verde violet 0 – 2 Metiloranj rosu galben 3,1 - 4,4Rosu de metil rosu galben 4,2 – 6,3Albastru de brom timol galben albastru 6 – 8Rosu cresol galben rosu 7,2 – 8,8Turnesol rosu albastru 5 – 8 Fenoftaleina incolor roz 8,3 – 10Timolftaleina incolor albastru 9,3 – 10,5Galben de alizarina incolor galben 10,1 – 12,1Pentru a determina caracterul acid sau bazic al unei solutii, in practica se folosesc hartii indicatoare, impregnate cu un singur indicator.Folosindu-se amestecuri de indicatori cu care se impregneaza hartii speciale, indicatorii astfel alesi incat hartia sa imbrace anumite colorantii pentru un anumit pH, se obtine hartie indicator universal. Coloratia dobandita de aceasta hartie introdusa intr-o solutie, se compara cu o scara de culori, fiecare nuanta indicand o valoare a pH-ului.
Share:

CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE

1. Consideratii generale Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum si frecventă, iar vârsta la care se începe băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescentă si la debutul vârstei adulte, dar consecintele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani. Adolescentii sunt rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendinta de a ceda ocazional unui consum excesiv de alcool. Dependenta de alcool se instalează după mai multi ani si majoritatea persoanelor care solicită asistentă medicală au peste 30 ani. Se observă diferente importante între sexe privitor la consumul de alcool si la efectele fizice produse de acesta. În tările dezvoltate tinerele consumă alcool la fel de frecvent ca tinerii, dar în cantitate mai mică. Continutul mai redus în apă al organismului femeilor face ca acestea să fie mai vulnerabile decât bărbatii la efectele alcoolului. Rezultă că prin consumarea aceleasi cantităti de alcool consecintele asupra sănătătii vor fi mai grave la femei. Alte diferente între bărbati si femei pot fi de ordin socio-cultural. În numeroase tări consumul de alcool de către tineri este considerat ca o consolidare a imaginii masculine de virilitate si maturitate. Consumarea de alcool de către femei este privită diferit: femeia care bea mult este obiectul dezaprobării sociale si, în consecintă, ea încearcă să disimuleze dificultătile cu care se confruntă în loc să solicite un ajutor calificat. 2. Cauzele consumului de alcool etilic la tineri • Anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate si cu instabilitate psihică); alcoolul facilitează debarasarea de dificultăti de ordin caracterial, redă încrederea si permite afisarea unei false bunăstări. • Terenul ereditar (transmiterea genetică a unei enzime implicate în metabolismul alcoolului) • Traditii proalcoolice • Presiunea grupului • Dorinta de experimentare (pentru multi tineri alcoolul este un simbol de maturitate) • Exemplul idolilor • Conflicte cu părintii • Mediu social • Teama de obligatiile impuse de vârsta adultă (de ex. căutarea unei slujbe) 3. Riscuri pentru sănătate 1. Alcoolismul acut (betia) poate produce o afectare neuropsihică cu înlăturarea constrângerilor si inhibitilor, crescând probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicventa, suicid, accidente de circulatie). 2. Alcoolismul cronic este o toxicomanie, consecintă a consumului excesiv si sistematic. Poate induce: afectarea tubului digestiv: gastrită atrofică, duodenită, enterocolită, pancreatită cronică cu tulburări secundare ale digestiei si absorbtiei; steatoză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, cancer hepatic. afectarea SNC: tulburări de perceptie si memorie, euforie, depresie afectivă, susceptibilitate exagerată, scăderea vointei, pasivitate, egocentrism, dementă în cazurile grave (acestea duc la afectarea mediului familial, socio-profesional). afectarea SN periferic: manifestări polinevritice. afectarea aparatului cardio-vascular. scăderea duratei de viată. afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficiente fizice (greutate mică la nastere, malformatii), mortalitate infantilă, deficiente psihice si mai târziu în viată dezadaptare socială. 4. Măsuri de prevenire si combatere • Măsuri instructiv-educative (cea mai eficientă cale de modificare a deprinderii de a consuma abuziv băuturi alcoolice) prin: o - difuzarea în rândul tinerilor a unor cunostinte temeinice asupra efectelor alcoolului asupra sănătătii, capacitătii de muncă, comportamentului social, implicatiilor demografice si economice cu ajutorul unor brosuri, pliante, panouri si conferinte pe aceste teme, o - introducerea în programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism si efectele sale (începând din clasele a IV-a si a V-a) Măsuri social-economice • - restrângerea productiei de băuturi alcoolice mai ales a celor concentrate, • - limitarea productiei ilicite, • - mentinerea unor preturi ridicate, • - realizarea unor cantităti sporite si variate de băuturi nealcoolice si difuzarea largă a acestora, • - interzicerea reclamei care se face la băuturile alcoolice prin mijloce mass-media sau prin etichete si ambalaje atrăgătoare, • - restrângerea spatiilor de expunere a băuturilor alcoolice, • - interzicerea vânzării de băuturi alcoolice la copii si adolescenti, • - reducerea numărului de unităti în care se consumă în exclusivitate băuturi alcoolice si neautorizarea functionării acestora în vecinătatea scolilor, căminelor, institutiilor, intreprinderilor etc. Tratamentul alcoolismului cronic si reinsertie socialăSINDROMUL BUREAU-BARRIÈRE ŞI ALCOOLISMUL CRONIC ÎNTREŢINUT PRIN PROFESIESindromul Bureau-Barrière (1957) = Acropatia ulceromutilantă etanolică = Neuropatia membrelor inferioare – reci, violacee, cu artrita metatarso-falangiană, disociaţie termo-algezică de tip siringomielic (sensibilitate tactilă păstrată ), mal perforant plantar.MATERIAL ŞI METODĂ:Am căutat la 63 sindroame Bureau- Barrière (3,15% din ~2000 ale cazuisticii mondiale) trăsăturile alcoolismului cronic întreţinut prin profesie:►lucrători de ≥5 ani în industria băuturilor alcoolice►nealcoolici în prealabil►consumatori a ≥210 g etanol (echivalent)/zi numai la şi provenit de la locul de muncă►nerecunoscuţi ca alcoolici (nu se îmbătau în afara serviciului).REZULTATE:14 cazuri (22%): 4 viticultori, 4 pivnicieri, 3 salariaţi la „Zarea”, 2 barmani, 1 şef depozit de vinuri.DISCUŢII:Procentul alarmant impune realizarea unui studiu dedicat acestei forme particulare de alcoolism cronic.Cercuri vicioase: ►Expunerea zilnică la alcool năruie orice tentativă de dezalcoolizare. Recunoaşterea alcooldependenţei năruie cariera.►Ignorarea alcoolismului împiedică diagnosticarea corectă. Continuarea expunerii duce la invalidităţi importante: deformări („picior cubic”), hiperhidroză („picior suculent”), osteoliză, amputări digitale spontane („picior de elefant”).Dauna alcoolului Este cunoscut faptul ca consumarea frecventa a bauturilor spirtoase se transforma în deprindere, iar apoi apare alcoolismul cronic, Progresând, aceasta boala schimba personalitatea : omului, cercul intereselor lui reducându-se la satisfacerea dorintei de a consuma alcool, posibilitatile cresterii lui creatoare limitându-se evident. Bolnavii de alcoolism cronic tot mai des se afla în stare ,de ebrietate, acordând din ce în ce mai putin timp muncii, si familiei. Savantul francez Morel, studiind modul de viata si domeniile de activitate a patru generatii de oameni care consumau alcool, a constant ca a doua generatie era cunoscuta prin betia cea mai ordinara, a treia - prin omoruri si tendinta spre sinucidere, suferea de ipohondrie si melancolie, iar generatia a patra era debila cu totul si sterila, evidentiindu-se printr-un înalt grad de idiotie. Alcoolul este o otrava puternica, cu care organismul se deprinde foarte usor. Nu în zadar în popor se spune ca primul pahar îl bei tu singur, iar al doilea te bea el pe tine. E greu sa ne imaginam tot raul pe care alcoolul îl aduce omului. Majoritatea bolilor grave sunt provocate de alcool, fiecare a treia moarte e legata de consumarea lui în exces. Medicii au stabilit ca printre cauzele mortii bolnavilor de alcoolism primul loc 51 ocupa accidentele, traumele si intoxicatiile (27%), apoi urmeaza bolile de inima si ale vaselor sangvine (18%), cancerul (14%), sinuciderile (7%), ciroza ficatului (7%), bolile organelor respiratorii (5%), tuberculoza pulmonar 6%). Patrunzând în celule si dereglând procesele metabolice, alcoolul influenteaza toxic într-o masura mai mare ori mai mica asupra tuturor organelor si tesuturilor organismului. Sub actiunea lui se schimba activitatea creierului, inimii, vaselor sangvine, plamânilor, ficatului, rinichilor, aparatului digestiv, organelor secretiei interne, muschilor. Alcoolul schimba frecventa pulsului, respiratiei, deregleaza schimbul de substante. Alcoolul influenteaza cel mai mult asupra sistemului nervos central. O situatie alarmanta s-a creat in Republica Moldova. A sporit morbiditatea si mortalitatea cauzata de consumul alcoolului, frecventa starilor de ebrietate cu riscul majorat la accidente, inclusiv ratiere, violenta premeditata, suicid, agresivitate în familie. Este în pericol genofondul natiunii. Cercetarile au aratat ca urmarile negative ale consumului de alcool prevaleaza mult asupra veniturilor de la realizarea lui. Acest fapt se datoreaza lipsei unei politici de control în importul, producerea, comercializarea alcoolului. Mortalitatea legata de hepatite cronice si ciroze în anul 2001 a atins cifra de 89,0 cazuri la 100 mii de locuitori, iar nivelul morbiditatii sistemului cardio-vascular si aparatului digestiv a atins respectiv cifrele 618,2 si 109,5 la 100 mii de locuitori. Nivelul consumului de alcool în Republica Moldova este de peste 12 l alcool absolut pe cap de locuitor (unul din cel mai înalt în Europa). Astazi pe nimeni nu mai mira faptul ca începând de cu zori si pâna seara strazile orasului Chisinau sunt inundate cu fel de fel de bauturi spirtoase contrafacute. Aceiasi tablou îl putem "admira'' si pe drumurile ce leaga satele si orasele tarii. Multi oameni care si-au pierdut serviciul, dezamagiti de soarta si de viata cad în patima alcoolica, care-i primeste cu bunavointa pâna-1 termina cu totul. Promovarea unui mod sanatos de viata e bine venita în stavilirea acestui monstru, acestui viciu, dar se cere insistent o politica chibzuita din partea statului. Politica nationala a sanatatii, la proiectul careia si-a dat concursul Ministerul Sanatatii se cere a fi adoptata prin lege de catre Parlament si care în mare masura ar stopa pericolul alcoolului asupra sanatatii omului si a generatiilor viitoare. Izvoarele istoriei antice citeaza si masurile care erau luate în diferite tari fata de alcoolici. Aflam ca înca înainte de era noastra omenirea simtea urmarile nefaste ale alcoolului. în codurile de legi aproape ale tuturor tarilor din acel timp erau reglementate masuri foarte aspre ce se aplicau fata de persoanele care faceau abuz de bauturi spirtoase. Cea mai veche lege împotriva betivanilor, care a ajuns pâna în zilele noastre, este edictul împaratului Vu Vong, emis în anul 1220 î.e.n. În temeiul acestei legi, toti cei prinsi cu betia erau condamnati la moarte. Romanii, de exemplu, aveau dreptul sa-si ucida sotiile, daca le gaseau bete. Moldova este o tara agrar-industriala, unde viticultura si vinifica{ia sunt ramuri traditionale ale economiei nationale si ocupa un loc important in productie atât în sectorul de stat, cât si în cel privat. Consumul permanent de alcool, îndeosebi al vinului produs în sectorul privat, este o norma traditionala în psihologia cetatenilor din Moldova. De asemenea, traditiile religioase si culturale, legate de consumul vinului, au o importanta mare în viata cotidiana a oamenilor. Astfel, consumul vinului reprezinta un obicei operational la toate evenimentele. O consecinta mai putin constructiva a produs-o în Moldova "Campania de combatere a betiei si alcoolismului" din 1985-1987, când au fost distruse mii de hectare de vii, inclusiv cele mai bune soiuri de struguri cultivate de mai multe generatii. Aceasta actiune s-a rasfrânt negativ în constiinta oamenilor, actiune pe care societatea a respins-o, întrucât statul n-a elaborat si n-a promovat o politica sociala sanatoasa, iar cetatenii n-au reactionat adecvat situatiei. Experienta campaniilor date a demonstrat ca consumul de alcool si consecintele generate de acesta nu pot fi anihilate prin actiuni unilaterale efectuate in unele domenii si anume: educatie, medicina, comert. Actiunile respective impun pârghii metodologice complexeEfectele alcoolului asupra organismului1. Asupra stomacului si intestinelor - spre deosebire de alimente, alcoolul nu este digerat si metabolizat in stomac. O parte din el se resoarbe prin mucoasa gastrica si ajunge in circuitul sanguin, restul trece in intestinul subtire si prin resorbtie intestinala, direct in sange. La nivelul stomacului, alcoolul creste secretia sucurilor digestive, creand o senzatie de foame. Iritarea continua a peretilor gastrici poate produce gastrita (o inflamatie cronica a mucoasei stomacului).2. Asupra ficatului - alcoolul este metabolizat la nivelul celulei hepatice, in bioxid de carbon si apa, inainte de a fi eliminat din organism.Ficatul nu poate metaboliza insa decat cantitati mici de alcool, restul trecand prin sange si transportat catre alte organe importante (creier, sistem muscular ). Suprasolicitarea cronica a celulei hepatice prin consum exagerat de alcool poate duce la ciroza hepatica ( boala grava in care sunt distruse tesuturile hepatice sanatoase prin fibrozare si incarcare cu grasimi).3. Asupra creierului - datorita absorbtiei rapide prin peretii stomacului, alcoolul patrunde direct in sange si de aici ajunge in cateva minute la creier. Avand un efect sedativ si depresiv, el incetineste activitatea creierului, impiedicand atat obtinerea de informatii cat si stocarea lor in memorie. Cantitatile mari ajunse la nivelul creierului produc halucinatii si chiar coma. La copii intarzie dezvoltarea intelectuala.4. Asupra musculaturii - toti muschii sunt sub controlul creierului. Acest control este tulburat chiar si la ingurgitarea unor cantitati mici de alcool. Consumul excesiv sau frecvent de alcool duce la pierderea coordonarii muschilor si a capacitatii de reactie.Efectele de scurta durata ale consumui de alcool- scaderea capacitatii de a gandi limpide.- alterarea memoriei.- tulburari de vedere.- scadera capacitatii de coordonare a miscarilor,evidentiata prin dificultati in mers,in statul in picioare si in mentinerea echilibrulului.- varsaturi ( voma ).- risc crescut de accidente prin lipsa de orientare in timp si in spatiu.- coma alcoolica.- deces.Efectele de lunga durata ale consumui de alcool- alcoolismul cronic,mergand pana la "delirium tremens" ( "nebunia alcoolica" )- deteriorarea creierului,cu alterarea memoriei.- ciroza hepatica.- pancreatita.- malnutritie.- gastrita cronica,ulcer cronic sau duodenal.- suferinte cardiace.- scurtarea duratei vietii.- moartea prin accidente legate de consumul de alcool.Alcoolismul este o boala cronica, ce se manifesta printr-o dependenta psihica si fizica de alcool, ducand la ruinarea organismului si dereglarea intelectuala a personalitatii.Deprinderile consumului de alcool se formeaza in copilarie si adolescenta. ? 96,2% din betivi se adreseaza pana la varsta de 15 ani, 1/3 din ei cunosc gustul bauturilor spirtoase pana la 10 ani, iar 74,8% din elevii claselor medii si superioare consuma sporadic alcoolul, indeosebi la sarbatori.Alcoolul bauturilor spirtoase este absorbit in sange din stomac si intestin, repartizandu-se in intregul organism. Peste 1-2 ore concentratia alcoolului in sange atinge valori maxime, scazand in 4-5 ore la minimum, dar urmele lui persista in sange si organe pana la 2 saptamani. Circa 90% din alcool se oxideaza, iar 10% este eliminat cu urina, sudoarea, aerul expirat.Cu cat gradul de vascularizare a organismului este mai inalt, cu atat el retine mai mult alcoolul. Deoarece creierul este vascularizat de 16 ori mai bine, ca membrele inferioare, el sufera intr-o masura mai mare. Aproape 30% din alcoolul consumat se retine in tesutul nervos, fiind o otrava neurotropa.Tot alcoolul provoaca si tuberculoza – vaporii de alcool ”ard” si irita mucoasa cailor respiratorii si tesutului pulmonar. Mucoasa inflamata a alveolelor este un mediu favorabil pentru dezvoltarea bacilului Koh, care provoaca tuberculoza. Frecventa acestei maladii intre betivi este cu 14-20% mai mare ca intre persoanele ce nu fac abuz de bauturi spirtoase.• Alcoolul deregleaza activitatea fiziologica a sistemului cardiovascular;• Alcoolul ataca ficatul. Bauturile spirtoase se oxideaza in ficat, iar produsele de dezintegrare a acestora se mentin in acest organ cateva saptamani sub forma de colesterol si acizi grasi. Consumul sistematic al bauturilor modifica activitatea enzimelor ficatului, deregleaza procesele de oxido-reducere. Cu timpul hepatocitele sunt substituite de catre tesutul conjunctiv, ceea ce contribuie la aparitia cirozei hepatice. • Varianta ca baturile spirtoase sporesc pofta de mancare si amelioreaza digestia este falsa, sucul gastric al betivilor contine mai putini fermenti, iar capacitatea lor digestiva este redusa.• Alcoolul ataca rinichii, provoaca inflamarea organelor respective si decesul bolnavilor.• Alcoolul duce la impotenta. De aceasta boala sufera 1/3 din barbatii tineri, ce fac abuz de alcool. La femeile ce consuma exagerat bauturi spirtoase riscul avorturilor spontane si a nasterilor premature este cu 32% mai mare. In laptele mamelor ce consuma bauturi spirtoase se contine alcool, continutul lui in lapte este 25%, iar in sangele copilului alaptat – 0,1%. Aceasta concentratie este suficienta pentru deteriorarea proceselor fiziologice din sistemul nervos.Imensa majoritate a consumatorilor de băuturi alcoolice nu cunoaşte problemele generate de alcool. Problemele apar doar pentru o minoritate de consumatori, care abuzează de alcool. Aceştia pot fi consumatori episodici şi sporadici (cei care consumă cantităţi mari de alcool într-o perioadă scurtă de timp). În general, aceasta este o experienţă unică şi cel mai ades, în afara cazurilor când induce delicvenţa gravă sau criminalitatea, nu are consecinţe dramatice. Aceşti băutori nu acuză probleme de sănătate, dar pun probleme de ordin public. Soluţia se găseşte în educaţie, prevenirea consumului abuziv de alcool şi, eventual, represia acestui consum. Marii consumatori pot fi etilici cronici (consumatori de cantităţi mari de alcool pe perioade mari de timp). În acest caz, problema este total diferită. Este vorba de o stare patologică, dublată de factori agravanţi pentru diverse alte patologii. În plus, după instalarea dependenţei, bolnavul nu mai poate să se sustragă cauzei maladiei sale. Trebuie, aşadar, pe de-o parte, să se ingrijească bolnavul, suprimând alcoolul şi asigurând organismului un aport nutriţional necesar restabilirii echilibrului somatic şi, pe de altă parte, suprimând cauzele care au condus la devierea comportamentală. Declanşarea alcoolismului, având de cele mai multe ori cauze sociologice, este convenabil ca tratamentul să fie însoţit de terapia socială. Alcoologia biomedicală a depăşit stadiul unei discipline descriptive pentru o abordare mecanică, dar nu este încă pregătită pentru a explica determinismul autointoxicării alcoolice. Ştiinţele umane şi sociale reprezintă o altă abordare care merită să fie dezvoltată pentru că, pe lângă condiţiile biologice şi moleculare, este evident că abuzul de alcool se instalează şi în funcţie de dereglările psihologice şi sociologice.Farmacocinetică După administrarea unei doze de alcool (doză test), curba concentraţiei alcoolice în sânge (alcoolemia) urmează un model simplu cu două faze clasice: • creşterea rapidă a alcoolemiei datorită absorbţiei digestive;• scăderea alcoolemiei datorită excreţiei şi, mai ales, metabolizării alcoolului. Peste aceste procese se suprapune fenomenul difuziei uniforme a alcoolului în spaţiul corporal. Masa moleculară mică a alcoolului etilic şi caracterul său amfifil (solubil şi în lipide şi în apă) îi conferă proprietăţi de difuzie în organism. Calea principală de administrare a alcoolului etilic, ca să nu spunem exclusivă, este calea orală. Absorbţia alcoolului etilic este, deci, digestivă, prin difuzie pasivă la nivelul mucoasei bucale, esofagiene, gastrice şi intestinale, funcţie de gradientul de concentraţie şi de gradul de vascularizare a epiteliului. Astfel, absorbţia digestivă a alcoolului etilic, care are loc la nivelul stomacului, este mult inferioară celei de la nivelul intestinului, ceea ce explică întârzierea picului (maximului) alcoolemiei dacă doza de alcool este luată concomitent cu o porţie de aliment solid cu digestie gastrică lentă.După absorbţia digestivă, alcoolul etilic difuzează liber în toate ţesuturile, repartizându-se în spaţiul apos. Studiile farmacocinetice au indicat că cele mai mari concentraţii de alcool sunt cel mai rapid atinse în organele puternic irigate de sânge, aşa cum sunt ficatul, rinichii şi creierul. Se instalează apoi o stare de echilibru, în care concentraţiile sunt similare în toate organele. Chiar în cazul gestaţiei, fetusul este atins, deoarece bariera placentară produce doar o întârziere slabă a difuziei. Diminuarea concentraţiei alcoolice este apoi datorată unei excreţii pasive prin difuzie lichidă în urină şi difuzie gazoasă, legată de volatilitatea alcoolului etilic în aerul expirat. Din punct de vedere cantitativ, aceste moduri de excreţie sunt minoritare, factorul preponderent al descreşterii concentraţiei de alcool în timp fiind metabolizarea acestuia. Studiile farmacocinetice ale fazei de eliminare a alcoolului după modele foarte simple fac să apară, într-o primă aproximare, o descreştere liniară de la care se calculează spaţiul de difuzie şi viteza de eliminare. Spaţiul de difuzie extrapolat la timpul zero, evaluat în farmacocinetici cu difuzie rapidă (administrare pe cale venoasă sau intraperitonală) este vecin cu spaţiul apos. Viteza de eliminare, foarte variabilă în funcţie de condiţiile de administrare şi de individ, se situează la om in jurul de 100 - 120 mg/kg/h. Metabolismul alcoolului etilic După intrarea în organism, alcoolul etilic ajunge direct şi foarte rapid în ficat - locul principal al degradării sale metabolice. Această degradare are loc după o schemă oxidativă foarte simplă, în care este oxidat în acetaldehidă, apoi în acid acetic, contribuind la producerea de NADH2. Acidul acetic va fi integrat în metabolismul intermediar. Se pune, deci, problema interferenţei metabolice între alcool şi nutrienţi şi a existenţei dereglărilor metabolice în timpul supradozelor de alcool. De fapt, contrar metabolismului nutrienţilor, a cărui viteză este reglată în funcţie de disponibilităţi şi, uneori, contribuind la homeostazia celulară, oxidarea alcoolului etilic se desfăşoară necontrolat. Ea este doar funcţie de existenţa sistemelor enzimatice de metabolizare, a prezenţei factorilor metabolici necesari şi de concentraţia de alcool, ceea ce produce perturbări ale echilibrelor metabolice. S-a demonstrat că, urmare a administrării unei doze de alcool, 80% din capacitatea metabolică hepatică este monopolizată de această oxidare. Celelalte metabolizări sunt desfăşurate tranzitoriu, în plan secundar. Diverse sisteme enzimatice catalizează oxidarea alcoolului etilic. Principala cale de metabolizare este cea mediată de alcool-dehidrogenază şi aldehid-dehidrogenază, a căror acţiune de dehidrogenare este cuplată cu reducerea NAD+-ului. Alcool-dehidrogenază (ADH) ADH este o enzimă universal răspândită la toate speciile, având la mamifere localizare preferenţială în ţesuturile cu activitate metabolică ridicată, din care, pe primul loc, se situează ficatul. Enzima este exclusiv citoplasmatică. Având masa moleculara de ordinul 80.000, ADH este o enzimă dimerică cu secvenţă proteică cunoscută. Situsul catalitic este un buzunar hidrofob adânc, care justifică o cinetică ordonată cu fixarea mai întâi a coenzimei, apoi a substratului. Enzima posedă 2 atomi de zinc pe subunitate, din care unul este plasat în situsul catalitic care participă la fixarea substratului. Constanta de afinitate a enzimei pentru alcoolul etilic este de 0,2 - 2 mM. Subunităţile sunt codificate de gene diferite plasate în locuri diferite, dând izoforme asemănătoare structural, dar diferenţiindu-se prin proprietăţile lor catalitice. Există, deci, un polimorfism genetic cu homodimeri şi heterodimeri, care se traduce printr-o capacitate variabilă de metabolizare a alcoolului etilic în acetaldehidă. Aceasta constituie baza moleculară a existenţei inegalităţilor indivizilor în faţa alcoolului şi a sensibilităţii lor variabile. Aldehid dehidrogenaza (Ald DH) Şi această enzimă este prezentă în toate ţesuturile, dar există, preponderent, în ficat. Este mai corect să se vorbească de aldehid-dehidrogenaze, deoarece ele formează un grup complex datorită existenţei drept cofactor a NAD si NADP, a localizării celulare (citoplasma, mitocondrii) şi a proprietăţilor cinetice faţă de acetaldehidă (enzimă cu afinitate slabă Km de ordinul mM-lilor; enzime cu afinitate puternică , Km de ordinul µM-lilor). Echilibrul de reacţie este puternic favorabil producerii de acetat, deşi concentraţiile de acetaldehidă sunt mereu foarte scăzute. Din punct de vedere funcţional, cea mai eficientă este Ald. DH NAD dependentă mitocondrială, cu Km scăzut. Acest lucru implică un transfer intracelular de acetaldehidă din citoplasmă în mitocondrii, pentru a se realiza oxidarea. Se citează cazul particular al indivizilor genetic deficitari în aldehide dehidrogenază cu Km scăzut. La aceştia, metabolismul etanolului conduce la acumularea relativă de acetaldehidă până la concentraţii ce permit degradarea sa de către enzimele cu Km mai crescut. La aceste concentraţii, acetaldehida induce efecte vasodilatatoare puternice, care produc un sindrom de roşeaţă periferică (în special a feţei) şi ameţeală. Această anomalie este întâlnită (în proporţie nesemnificativă) la indivizii de rasă caucaziană. Aceste persoane manifestă o intoleranţă relativă la etanol. La asiatici, acest fenotip deficient în aldehid dehidrogenază este însă fenotipul predominant (circa 85%). Intoleranţa, ai cărei subiecţi sunt aceşti indivizi, poate fi depăşită printr-o modificare a modului de consum a băuturilor alcoolizate. În această situaţie, ştiinţa de a bea constă în a absorbi foarte lent băutura, astfel încât viteza de producere a acetaldehidei să rămână la nivelul capacităţii ei de oxidare. Astfel, efectele acetaldehidei sunt minimalizate. Se induce, astfel, un consum mai redus de alcool, ceea ce determină o scădere a incidenţei mortalităţii la subiecţii respectivi. Catalaza. Oxidarea etanolului la acetaldehidă se realizează prin intermediul unui sistem NADPH - oxidază/catalază. Agentul oxidat este H2O2 rezultat din reacţia NADPH - oxidazei asupra unui substrat redus utilizând NADPH şi oxigenul molecular. Această cale metabolică este totuşi cantitativ foarte limitată, în principal de capacitatea de producere a H2O2 în valoare de max. 3,6 mM/h/g de ficat. Sistemul microzomial al oxidării etilice. Este un sistem metabolic asociat reticulului endoplasmatic neted, a cărui proliferare se observă în celulele hepatice în cazul alcoolicilor cronici. Activitatea sa creşte cu această proliferare şi cu creşterea concentraţiei de citocrom P450, mai precis a citocrom P450 11 E1. El prezintă toate caracteristicile unui sistem microzomial: dependenţă faţă de un citocrom, de NADPH - citocrom - C - reductază, de fosfolipide etc. Capacitatea de inducere conferă acestei căi un interes major pentru a justifica componenta metabolică a toleranţei la alcool etilic. O limită funcţională a acestui sistem rezidă în valoarea ridicată a lui Km ( 8 - 10 mM). Acţiunea sa metabolică şi inducerea sa posibilă nu au loc decât la expuneri prelungite la concentraţii ridicate de alcool etilic. Aceste două sisteme de oxidare a alcoolului etilic conduc la producerea de aldehidă acetică. Consecinţele metabolice ale oxidării alcoolului etilic. Dereglări metabolice induse de alcoolul etilic. Ca răspuns la acţiunea preponderentă a alcool-dehidrogenazei şi aldehid-dehidrogenazei, principala consecinţă a metabolismului alcoolului etilic este modificarea potenţialului redox, în special prin creşterea raportului NADH/NAD şi scăderea disponibilităţii NAD-ului pentru diverse procese celulare. Sunt puse în funcţiune diverse sisteme compensatoare, funcţie de disponibilitatea substraturilor: - Oxidarea citoplasmatică prin cuplare, la reducerea acidului piruvic la acid lactic. Este foarte eficientă deoarece este directă, cataliza realizându-se în citoplasmă de către lactat-dehidrogenază. Acest sistem rămâne totuşi limitat de disponibilitatea de acid piruvic şi de acidoza ce rezultă din producerea de acid lactic; • Glicoliza inversă până la sinteza de glicerol -3- fosfat. Acest proces este mai puţin direct decât primul, dar este posibil cu condiţia ca glicerofosfatul produs să nu se acumuleze în timp ce el serveşte la captarea acizilor graşi şi, deci, este implicat într-o sinteză de trigliceride, de exemplu cu acizii graşi sintetizaţi; • Transferul metabolic de echivalenţi reduşi ai NADH+ pe NADPH+, urmat de utilizarea NADPH+ şi a acetatului generat, pornind de la alcool etilic, pentru elongarera acizilor graşi; • Utilizarea NADH+ în fosforilarea oxidativă mitocondrială, principalul sistem consumator de NADH+ şi furnizor de energie pentru celulă. Există totuşi o problemă metabolică importantă, deoarece mai mult de jumatate din cantitatea de NADH+ provenind din alcool etilic este formată în citoplasmă, în timp ce fosforilarea oxidativă este exclusiv mitocondrială şi ca membrană mitocondrială este puţin permeabilă la NADH+. Transferul necesită realizarea unui sistem de transport şi perturbă metabolismul celular. Absenţa reglării metabolismului alcoolului etilic, afluxul de metaboliţi (acetat) şi a produselor derivate (NADH+) necesită existenţa unor mecanisme de reechilibrare în celulă. Aceste mijloace metabolice există, dar implică metaboliţi intermediari şi căi metabolice care să fie deturnate de la funcţia lor primară. Metabolismul alcoolului etilic şi metabolismele compensatoare asociate devin prioritare, cvasitotalitatea capacităţii metabolice fiind investită în oxidarea alcoolului etilic. Se produc dereglări metabolice profunde, care sunt în mare parte responsabile de modificarea homeostazei celulare şi de dezordini care conduc la instalarea unei stări patologice. Consecinţele asupra principalelor căi metabolice şi incidenţa patologică Dezechilibrele metabolice secundare şi perturbarea redox (NADH+/NAD+) sunt factori care inhibă neoglucogeneza. Producerea de acetat pornind de la alcool conduce, printre altele, la producerea de aceto-acetat care, de asemenea, frânează neoglucogeneza. De altfel, creşterea concentraţiei de NADH+ în mitocondrii, ca şi scăderea disponibilităţii de acid oxalacetic (implicat în sistemul de transport tip suveică), frânează desfăşurarea ciclului Krebs. Aceste perturbări metabolice au repercursiuni per ansamblul metabolismului şi asupra reglării glucidice. În absenţa glicogenului, administrarea de alcool produce hipoglicemie, ca urmare a blocării neoglucogenezei. Blocajul ciclului Krebs, asociat cu un efect glicogenolitic al catecolaminelor, secretate prin stimulare, de către alcool etilic, produce o hiperglicemie. Aceste procese pun în evidenţă diversitatea repercursiunilor funcţionale asupra reglării glucidice şi subliniază problemele potenţiale la subiecţii afectaţi de perturbări de tip diabetic sau prediabetic. Pe planul secundar creşterii concentraţiei de NADH, se produce o creştere relativă a concentraţiei de 3 - P glicerol, permiţând captarea acizilor graşi sub formă de trigliceride, captare ce este esenţial hepatică, deoarece ficatul este organul principal în care se realizează oxidarea alcoolului etilic. De altfel, blocarea ciclului Krebs induce o încetinire a ß-oxidării acizilor graşi, contribuind în mod determinant la steatoza hepatică. Capacitatea de stocare a lipidelor de către ficat fiind limitată, are loc eliberarea rapidă a excesului de lipide în sânge, având loc modificarea concentraţiei lipidelor circulante şi a metabolismului lor. Aceste perturbaţii ale metabolismului, în general, şi ale metabolismului lipidic, în particular, explică de ce intoxicaţia alcoolică cronică este un factor care măreşte riscul de apariţie a maladiilor cardiovasculare. În plus, au loc modificări ale metabolismului proteinelor. În primul rând, alcoolismul cronic provoacă scăderea digestiei proteinelor şi a capacităţii intestinale de absorbţie a amino - acizilor. Aceasta, adaugată la malnutriţia proteică întalnită la băutorii excesivi, conduce la o carenţă relativă în nutrienţi azotaţi. Printre funcţiile sale multiple, ficatul are rol esenţial în sinteza numeroaselor proteine. Această capacitate de sinteză hepatică a proteinelor nu este modificată fundamental, ci doar blocată de incapacitatea ficatului de a exporta proteinele neo-sintetizate, care se acumulează la nivelul aparatului Golgi. În ceea ce priveşte lipoproteinele, acestea produc steatoză şi dislipemii, care asociate cu reţinerea de ioni poate justifica retenţia hidrică şi creşterea dimensiunilor celulare. Reţinerea apei şi a lipidelor conduce la hepatomegalie. De altfel, celulele hepatice nou parenchimatizate ale ţesutului conjuctiv de susţinere suferă o modificare calitativă şi cantitativă a metabolismului colagenului. Invazia celulară de catre colagen produce fibroza hepatică. Acest ansamblu de maladii (fibroză, steatoză, hepatomegalie) produce modificarea structurii ficatului, reducerea spaţiului intercelular şi apariţia unor disfuncţionalităţi:• îngustarea spaţiului sinusal produce dificultăţi circulatorii în ficat, care se manifestă prin hipertensiune portală, ce conduce la apariţia ascitei; • inflamarea tisulară conduce la o hiperactivitate a macrofagilor rezidenţi, care sunt celulele Kupffer şi infiltrarea ficatului de către macrofagi activaţi, care produc mediatori citolitici, ce produc necroză celulară. Ansamblul acestui tablou constituie baza cirozei hepatice alcooliceMajoritatea dintre noi nu se gindesc la alcool ca la un drog in ciuda faptului ca este un drog. Adesea, alcoolul este gindit ca fiind un stimulent care reduce inhibitia. Alcoolul actioneaza de fapt ca depresiv asupra sistemului nervos central, incetinind functionarea normala a creierului. Exista doua feluri de alcool. Alcoolul etilic este primul fel, prezent in bere, vin, bauturi spirtoase si lichioruri. Alcoolul metilic, al doilea fel, este complet dierit si se gaseste in solventi, solutiile pentru indepartat vopseaua, antigel, sau alte produse de uz casnice si industrial. Alcoolul metilic este o otrava si n-ar trebui consumat de nimeni vreodata. Etilul sau bautura alcoolica este unul dintre cele mai populare droguri in Romania. Majoritatea dintre noi au consumat sau consuma ocazional, mai mult sau mai putin alcool. Orice ar bea oamenii, bere, vin, tuica, lichior componanta de baza, alcoolul etilic este aceeasi: o jumatate de litru de bere (o halba sau o cutie) are aceeasi cantitate de alcool cu un pahar de vin sau cu o cinzeaca de rachiu. Efectul comun al consumului de alcool este starea de bine acompaniata de ametela, somnolenta, linistire, schimbarea culorii fetei. Dupa un pahar sau doua de bautura alcoolica, nu te imbeti dar cu siguranta iti pierzi unele capacitati de coordonare. Consumarea in continuare de alcool, va afecta vorbirea, echilibrul, si vederea. Daca o persoana cunsuma prea mult alcool, adesea se va trezi cu dureri de cap. De asemenea dupa approximativ 12 ore de la trezirea din betie pot apare pierderi de memorie pe termen scurt. Alcoolul nu trebuie niciodata consumat impreuna cu medicamente. Chiar si o cantitate mica de alcool poate schimba efectul unui medicament. Consumul major de bauturi alcoolice pe o perioada mai indelungata, poate conduce la aparitie unor probleme de sanatate cum ar fi, ulcerul stomacal, probleme sexuale, imbolnavirea ficatului, deteriorarea creierului, si mai multe tipuri de cancer. Excesul de alcool este adesea principalul factor care afecteaza bugetul, linistea si alte probleme ale familiei. Expertii nu au gasit nici un nivel de alcool acceptabil in perioada de graviditate a femeii sau a alaptarii copilului si de aceea ei interzic alcoolul in aceste perioade. Cei mai multi oameni sunt capabili de a consuma alcool intr-un mod responsabil si sigur. Ei sunt cunoscuti ca "bautori de ocazie". Altii sunt oameni cu probleme de bautura. Acestia pot fi dependenti pshihic de alcool si nu sunt in stare sa actioneze fara alcool in organismul lor. Un lucru important de luat in considerare este cum iti afecteaza alcoolul viata. Daca ai probleme cu una sau mai multe dintre urmatoarele, ar trebui sa te gindesti la rolul pe care il joaca alcoolul in viata ta. (mai bine gindeste, inainte de aduce paharul la gura): sanatate fizica si emotionala legaturi cu alte persoane performanta la scoala sau la serviciu probleme financiare sau legale Oamenii care consuma alcool vor constata ca au nevoie mereu de mai mult alcool pentru a obtine acelasi efect. Oamenii care consuma in mod normal alcool nu par a fi beti, dar asta nu inseamna ca sunt in siguranta cind sunt la volan sau au de facut alte lucruri. Daca intrerupi dintr-odata consumul de alcool, poti avea surprize ca ai probleme de genul: insomnie, transpiratie abundenta, tremurat, halucinatii sau convulsii. Multe activitati sociale implica consumul de alcool. Cind este folosit corespunzator si moderat alcoolul poate mari bucuria unei ocazii. Oricum asta nu inseamna ca acloolul este o necesitate pentru distractii. Exista mai multe motive pentru care o persoana n-ar trebui sa consume alcool: - virsta minora - ar avea de condus un autovehicul dupa consum. - urmeaza un tratament medicamentos. - are probleme de sanatate cum ar fi: hipertensiune or boli de ficat. - are probleme psihice - este gravida sau alapteaza. - are un trecut in familie cu dependenti de alcool Nimeni nu trebuie sa bea. Si chiar daca alegi sa bei, nu inseamna ca trebuie sa o faci cu orice ocazie. Daca alegi sa nu bei: Cunoaste-ti motivul si nu te scuza fata de ceilalti ca nu trebuie sa bei. Asteapta de la ceilalti sa-ti respecte decizia. Respecta deciziile prietenilor tai si a celorlalti care au aels sa nu bea. Daca alegi sa bei: Considera fiecare situatie. Pune-ti citeva intrebari: Va trebui sa conduci? Va trebui sa te trezesti devreme a doua zi? Poti sa-ti permiti sa bei? Esti gravida sau alaptezi? Iei medicamente? Ai mincat inainte? Esti suparat sau obosit? Reaminteste-ti ca toate bauturile standard au acelasi continut de alcool. Indiferent ca este o halba de bere un pahar de vin sau o dusca de tuica. Citeva sfaturi de urmat daca urmeaza sa dai o petrecere: Serviti bauturi alcoolice ci nealcoolice deopotriva. Oferiti racoritoare, ceai si cafea - oamenii se pot distra si fara aclool. Serviti mincare cu proprietati de absorbtie a alcoolulul in organism: carne, nuci, alune, brinza de exemplu (alimente cu un continut proteic ridicat). Consumati mincare gatita in locul chipsurilor, sandvisurior etc. Organizati activitati cum ar fi dansul sau jocurile. Nu lasati consumul de alcool sa devina singurul motiv de distractie. Reaminti-ti celorlalti invitati ca daca cineva face vre-un accident dupa ce a consumat alcool la petrecerea data de tine, tu ai putea fi partial vinovat pentru orice neplacere sau dauna. Nu serviti bauturi prea devreme sau prea des. Nu fortati oamenii sa bea. Umpleti mereu platourile cu mincare. Opriti servirea de alcool cu o ora inainte de sfirsitul petrecerilor. Distractia este o arta dar si o responsabilitate in acelasi timp. De obicei când rostim cuvântul "alcool" ne gândim la spirtul medicinal sau la bauturile spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli contin o anumita substanta orga-nica numita etanol. Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizati si cunoscuti compusi chimici. De fapt un alcool este un compus organic care are cel putin o grupare hi-droxil legata de un atom de carbon saturat. Dintre acestia fac parte metanolul, e-tanolul, butanolul si propanolul, acestia formând serii omoloage. Proprietatile alcoolilorAlcoolii alifatici pot exista în forme izomerice începând de la propanol în sus. Alti compusi, ca fenolii sau enolii, pot contine grupe de hidroxil, dar din cau-za ca sunt atasate direct carbonilor nesaturati se pot comporta diferit. În fenoli si e-noli electronegativitatea puternica a atomilor de oxigen face ca acesta sa atraga e-lectroni din inelul aromatic sau din legaturile duble, ca si din atomii de hidrogen din gruparile hidroxil. Acest lucru face ca legatura carbon-oxigen sa fie mai puter-nica si astfel sa reactioneze mai greu cu alti compusi. Alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar daca are structura un inel aromatic, gruparea hidroxil nu este legata direct de acest inel. Anumiti alcooli sunt complet miscibili în apa în orice proportii. Acest lucru se datoreaza puternicii Punti de hidrgen care se stabileste între oxigenul puternic electronegativ (din hi-droxil) si hidrogenul ionic din apa. Moleculele de apa sunt atrase mai tare de moleculele de etanol decât între ele. Din acest motiv etanolul amestecat cu apa produce un amestec care are volumul mai mic decât suma celor doua lichide luate separat. Puterea acestei atractii dintre moleculele de etanol si apa le împinge mai aproape scazând astfel volumul ames-tecului si crescând densitatea acestuia, în ciuda faptului ca etanolul are densitatea mai mica decât cea a apei. Etanolul (si alti compusi) formeaza astfel ceea ce se nu-meste un amestec azeotropic cu apa. Chiar daca cele doua substante au puncte de fierbere diferite (78 respectiv 100 grade Celsius) puterea atractiei între ele le fa-ce ca la temperatura de 78,1 grade Celsius ele sa se distileze împreuna ca un ames-tec compact. Alcoolii mai usori (metanol, etanol) sunt lichide mobile la temperatura camerei. Înaintând în seria omoloaga, cu cât numarul atomilor de carbon creste, alcoolii au tendinta de a forma lichide mai vâsocase, chiar solide moi. De asemenea, punctele de fierbere si topire cresc odata cu cresterea numaruli de atomi de carbon. Raspândirea si producerea alcoolilorAlcoolii se gasesc într-o varietate de situatii.Etanolul se poate produce natural, ca zaharuri din fructele rascoapte cu ajuto-rul enzimelor în procesul de fermentatie. Aceasta este baza industrei bauturilor alcoolice, chiar daca aici se folosesc mult mai multe ingrediente si procesul este realizat cu grija. Etanolul se poate obtine industrial din reactia etenei cu apa prin procesul de hidratare. Metanolul este produs prin reactia monoxidului de carbon cu hidrogenul. Aceste doua substante sunt obtinute industrial din metan (gaz natural) si apa. A-mândoua reactiile se realizeaza în conditii speciale de presiune si temperatura, în prezenta de catalizator.Un alt alcool important din punct de vedere industrial este alcoolul izopropilic. El este un produs secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent.Alti alcooli naturali sunt mentolul, care da gumii de mestecat si altor produse aroma si gustul specific si glicerolul (trihidroxipropanul). Glicerolul se gaseste în stare naturala în grasimi vegetale sau animale, dar este si un produs secundar al in-dustriei sapunului. În intestinul uman grasimile se transforma în glicerol si acizi grasi, dupa care se refac în grasimi.Importanta alcoolilorAlcoolii sunt foarte buni solventi, de aceea din ei se produc detergenti, par-fumuri, vopsele si multe altele. Un amestec de metanol si etanol este vândut ca solvent, care contine colorant si are un miros specific cu rol de a proteja cumpara-torii. Etanolul si metanolul sunt doi dintre cei mai importanti alcooli.Alcoolul izopropilic este un solvent industrial foarte cunoscut, câteodata folosit ca o varianta mai ieftina a etanolului. De asemenea etanolul are un puct de topire foarte scazut, ceea ce determina folosirea lui în termometre de temperaturi extrem de mici. Alcoolii se folosesc ca produsi intermediari, în sinteze în chimia organica. Tot aceste substante chimice se folosesc la curatarea produselor petroliere din combus-tibili, în special în Brazilia.Glicerolul are aplicatii în medicina si, ca si glicolul etenic, se mai gaseste în componenta explozivelor.Consumul minim de alcool 1-2 ori pe luna in cantitati mici Consum moderat de alcool Consum exajerat:1. Regulat in doze mici2. Epizodic 1 in luna in cantitati mari3. Regulat in cantitati mariSimptomele Alcoolizmului:1.Cresterea tolerantei fata de alcool (capacitatea persoanei de a suporta alcool)2.Atractia patolojica fata de alcool: (are sau nu are acasa bautura el gaseste, principalul efectul)3.Perderea controlului asupra cantitatii consumate 4.Perderea reflexului de vomitare (reflexul dat este o aparare oarecare a organizmului 5.Consumarea sistematica de alcool Cauzele a Alcoolizmului1. Lahilitate (instabilitate) emotionala2. Dependenta 3. Educatia (trasaturile de caracter)4. Eriditetea5. Mama alcoolica in perioada de graviditate6. Greutati in luarea deciziei 7. Influenta mediului8. Conformizmul9. Confruntarea cu problemeStadiile Alcoolizmului 1.Consum sistematic : simptomele scrise intra in prima stadie si : Pierdera memorieiSindromul de dependenta psiholojica Sindromul abundentii starea de 2 ori pe zi betie :dureri de cap , dureri musculare ,sete pronuntata , dispozitie joasa , iritare, indeferenta.2. Atractie de neinvins fata de alcool Daca in 1 stadie alcoolul asupra persoanei avea un efect sedativ ( erau linistiti) in a doua sunt mai iritati3. C aracteristic pentru stadiul dat este delirut alcoolic (belaia gareacka)halucinatii vizuale , sunt prezente toate simptomile .Aici este deajuns sa miroase alcoolul dar doza nu se micsoreaza apare ( zapor) si apoi apare delirulEncefalopatic D in stadiul 3 nu se poate de a reveni la stadiul normalConsecintele1 . Cancer2. Ulcer Stomacal3. Decesul0,01 ebrietate0,02 ebrietate in caz cind nu poti conduce automobilul0,03 coma0,6 – 0,7 decesFactorii predespozati 1. Eriditatea2. Tulburari sexuale 3. Sociali 4. PatologiciForme clinice- betia simpla - betie patolojica- betia cronicaBetia simplaSe deosebesc 3 stadii: 1. intocsicarea alcoolica obisnuita se caracterizeaza prin euforie. O senzatie de forta : mimica , mobila , ochii stralucesc, iritabilitate crescuta . In primul sta diul in sinje sunt 0,5-1,5 promile.2. Apare o stare de euforie psihomotorie limbajul devine incorect, pierd orientarea apar iluzii vizuale si auditive, perde echilibrul.3. Stadiul paralitic limbajul este de neinteles , pulsul slabit, stare de coma , respiratia superficiala, transpiratii profunde tensiunea arteriala scade brusc, tulburari dijestive .Betia patologica1.Se intilneste la persoane cu structuri psihopatice de tip eliptoid,isteric sau care sufera de o trauma craniala generala incisa apar: halucinatii si iluzii vizuale , ideile deliranteBetia patologica se sfirseste cu un somn profund si cu o amnezie lacunara sau totala.Betia cronicaDeosebim 3 stadii1.Aparitia pasiunii fata de alcool care devine un element necesar mai intii apare dependenta psihica, totul este indreptat spre cautarea bauturii spirtoase betiele devin de 2- 3 ori in saptaminabolnavii devin mai nervosi, exitabili , capriciosi in acest stadiul lipseste mahmureala 2. Starea alcoolizmului narcotizatAre loc o agravare a simptomilor din etapa intii, la bolnavi apar starea de mahmureala cu:-CefaleeVomeDeareeDureri cardiaceAstenieTranspiratii profundeTremurInsomnie Iretabilitate crescuta3.Demente si crampe muscularepasiune fata de alcool devine mai evidenta scade toleranta la alcool in doze mici ei se imbata, scade agresivitatea intelectul memoria simtul critic, negligeaza familia , lucrul Pe fonul alcoolizmului cronic apar diferite psihoze: Delirul alcoolic,psihoza Korsacov,enfacilopatia Caet Werniche. Delirul acut Este cel mai fregvent dintre psihoze alcoolice, 76-86% Halucinoza alcoolica Bolnavii aud voci de barbati ,femei , copii,vocile de obicei ii ameninta. Se intilneste la persoane care timp indelungat au facut abuz de bauturi spirtoase .
Share:

Общее·количество·просмотров·страницы

flag

free counters

top

Технологии Blogger.