Originea crizei Imperiului Otoman şi consecinţele ei imediate.

Deşi criza Imp-otoman s-a declanşat după 1699, totuşi originea acestea o atestăm încă în a doua jumătate a sec.16., cînd imp.otoman, promovînd o politica  permanentă de cucerire a unor noi teritorii în europa, Asia şi Africa, simţea o necesitate tot mai mare de resurse financiare şi materiale. Ostaşii, în primul rînd ienicerii, nu primeau banii la timp. Pentru a acoperi cheltuielile crescînde ale statului otoman, sultanii au început să emită monede cu un conţinut redus de argint în ele, stimulînd creşterea inflaţiei. Au sporit de 2-3 preţurile. Inflaţia galopantă dezorganiza viaţa economică şi socială a statului. Se introduceau noi impozite. Dările extraordinare deveneau impozite regulate. Se creau condiţii favorabile ca funcţionarii să poată comite abuzuri tot mai frecvente pt a se îmbogăţi. Procese negative aveau loc şi în sistemul de sipahii, care era afectat de criza economică şi avea o capaciate scăzută de luptă. Pt a întări armata otomană, sultanul sporeşte numărul ostaşilor plătiţi cu bani din visterie. Pt întreţinerea lor, sultanul caută să mărească veniturile percepînd tot mai multe şi mai mari impozite de la contribuabili, de la ţările vasale. Acestea au fost primele manifestări ale crizei imp.otoman, iar printre efectele imediate ale acesteia menţionăm faptul că imp.otoman şi-a pierdut poziţia de mare putere în regiune, fiind nevoit să treacă de la o politică ofensivă la una defensivă. Situaţia internă a provocat nemulţumirea populaţieie care s-a ridicat împotriva organelor de stat otomane. Din cauza situaţiei economice dificile, în Balcani au apărut grupări înarmate, care atacau organele militar- administrative otomane. O altă consecinţă imediată a crizei a fost declanşarea unui şir de cruciade antiotomane, care au dus la acutizarea crizei interne în care a intrat Poarta.